-

Andi Vasluianu și Cosmina Stratan: doi oameni care trăiesc și construiesc zilnic arta prin teatru și film

 
 
Andi Vasluianu și Cosmina Stratan. O întâlnire în pragul dimineții, într-o veche casă bucureșteană din strada Povernei. Un grup de oameni curioși să-i cunoască și dincolo de ecran sau de spațiul dintre ei și scena de teatru.

Amândoi aduc cu ei o energie vie, acea senzație pe care o simți, dar pe care nu știi exact cum să o recreezi și în cuvinte, când cineva intră într-o încăpere și știi că ai vrea să-l cunoști și să-i asculți povestea.

Andi Vasluianu este un om foarte spontan, cu o bună doză de autoironie și încă și mai mult umor. Între el și Cosmina Stratan se așază ușor un dialog mut, ca și cum se pot înțelege la fel de bine și dincolo de replici, răspunsuri, povestiri din experiențele, proiectele și căutările lor.

Se vorbește mult despre talent și cât de mult contează el în cariera de actor și nu numai.

Nici Andi și nici Cosmina nu par foarte impresionați de acest cuvânt. Ba dimpotrivă chiar, talentul este acel ceva care de multe ori poate duce la o delăsare. Delăsare pentru că dincolo de el, ceea ce există și ar trebui să existe de fapt, este muncă, determinare, disciplină, profesionalism și desigur, pasiunea. Pasiunea prin care cauți mereu acea adrenalină, acel nou care te provoacă să fii tot mai bun, te provoacă să treci peste orice fel de temeri, de îndoieli și să faci ceea ce știi și simți cel mai bine.

Vorbesc despre experiența lor cu regizorii. Startul îl dă Cosmina, precizând cele două ingrediente vitale ce o determină  de fiecare dată să accepte un proiect nou: a crede în el până la capăt și după, relația cu regizorul, dacă are el încredere în ea și îi transmite și ei acest lucru.

Acceași idee vine și din partea lui Andi, care ne mărturisește că de fiecare dată când accept un rol nou, ceea ce îl motivează cel mai puternic este relația lui cu povestea, cât de mult crede în ea înainte de a se hotarî să-i dea viață personajului său, și mai puțin puțin preferințele și așteptările publicului.

Vorbind despre relația cu regizorul și personajul creat, Andi și Cosmina  sunt de părere că nu încerci niciodată să construiești singur un personaj, dimpotrivă, încerci să cunoști cât mai mult viziunea regizorului cu care lucrezi, pentru a ajunge cât mai aproape de așteptările lui.

Disciplină, disciplină, disciplină.

Și totuși, ar mai fi ceva: acel ceva care te face să alegi un om anume, acea sclipire, charismă care adaugă la munca și experiența acumulată în timp.

 

Andi și Cosmina sunt doi oameni care trăiesc cu totul ceea ce fac, se inspiră din orice detaliu al vieții în munca lor: povești, locuri, oameni, cotidian. Sunt doi oameni care știu când și cum să pună deoparte premiile câștigate pentru ca apoi să o ia de la capăt cu bagajul experienței. Pentru că a juca face parte din ființa și credința lor.

Niciunul dintre ei nu a plecat direct de pe băncile liceului către porțile UNATC-ului. Amândoi au avut mai multe job-uri anterior, Andi fiind chiar și brutar după liceu, iar Cosmina mergând inițial către cariera de jurnalistă. Dar odată ce au ajuns la UNATC, au simțit că este locul și drumul pe care vor să-l construiască.

În final, Andi mărturisește că ar vrea ca treptat să învețe cât mai bine tehnica din spatele  regiei, pentru că deși simte că înțelege foatre bine ce înseamnă a lucra cu actorii, ceea ce îi lipsește momentan stă în partea tehnică.  Iar în timp, vrea să ajungă să poată spune o poveste și din viziunea unui regizor.

Cosmina va alege în continuare proiectele în care crede, cu care ar vrea să meargă până la capăt, care o provoacă  și alături de care crede că va crește.

Iar eu aștept cu drag să descopăr în continuare cum construiesc ei magia pe scena teatrului sau în sălile de cinema.