-

Aproape totul din viața mea

 
 
 

aprilie 24, 2013


Regia: Chris Simion Coregrafia: Carmen Coțofană Cu: Manuela Hărăbor, Rareș Ioan Stoica, Cătălina Bajan, Robert Bajan Scenografia: Mirela Trăistaru. Godot Cafe Teatru

Din spatele meu se aprinde o lumină orbitoare și se aude prima replică a spectacolului, din mijlocul mulțimii, rostită de Manuela (Hărăbor): „Eu aștept pe cineva. Pe un bărbat. Dar nu știu cum arată”.

Avanpremiera piesei Aproape totul din viața mea, cu textul și regia semnate de Chris Simion, a fost plină de pasiune și de momente în care stai cu sufletul la gură să vezi ce va urma. Mărcile cu care ne-a obișnuit regizoarea au fost prezente: decor minimalist (o masă, două scaune, câteva tablouri pictate, o pânză neagră) și muzică bună (în cazul de față, piese foarte cunoscute de tango), intercalată între scenele piesei.

O poveste de dragoste între un așa-zis profesor de tango și eleva lui. O poveste crudă dintre un argentinian și o româncă, pretext pentru a fi presărată cu intervenții pline de umor, cu reflecții despre dragoste și ură, despre curaj și blazare, despre alegerile pe care le facem în viață și consecințele lor. O piesă în care mie mi s-a părut că personajele principale nu sunt Manuela și Andreas, ci viața însăși și tango-ul. De altfel, pe planul al doilea al scenei, dansatorii Cătălina și Robert Bajan au transmis spectatorilor pasiunea tango-ului în momente-cheie ale piesei.

Ceea ce m-a surprins în mod plăcut a fost intervenția actorilor în spațiul publicului – lucru pe care Chris Simion nu-l face prea des, tocmai pentru că spațiul (sau textul) nu-i permite.

Păcat că spectacolul n-a durat decât 40 de minute (una dintre cele mai scurte, comprimate piese de-ale lui Chris Simion). Totuși, e adevărat că a fost unul intens. Eu vă recomand să mergeți să-l vedeți și apoi să-mi spuneți dacă v-ați îndrăgostit sau nu de tango.

P.S.: Picturile din scenografie sunt cu vânzare și, pe măsură ce sunt cumpărate, sunt înlocuite de altele.