-

Arkadia Shortfest – lucruri noi în locuri vechi

 
 
Mărturisesc că am mers la acest festival cu o doză mare de subiectivism. Mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Băicoi, la casa bunicilor. În Țintea mai exact, o fostă comună care a fost ulterior alipită orașului. Un oraș cunoscut unora pentru băile de nămol din Valea Stelii și poate pentru fabrica de pufuleți. Pentru mine, în mod special, un alt loc pe care îl numesc acasă. Acum însă, orașul se poate mândri și cu un festival de film, ce are loc de doi ani într-una dintre cele mai importante fabrici din localitate, Camexip.

Am ajuns la Camexip cu sufletul la gură. Eram la casa bunicilor, și încă mi se părea ciudat să vin aici pentru un festival de film. Auzisem deja de prima ediție, și faptul că deja mă aflam la a doua îmi inspira o notă de consecvență care mă intriga. A fost o experiență interesantă, pe care însă nu mi-am propus să v-o fur povestind-o. Mai bine veniți anul viitor, pentru că merită să fim cât mai mulți acolo. Și să ascultăm povestea spusă de cei implicați în organizare (Laura Ducu – PR Manager, Tudor Smoleanu – Directorul Festivalului, Andrei Duțu – Managerul Festivalului, Gabriela Suciu – Coordonator Selecție) și câteva cuvinte despre filmul câștigător (Germain Kandaregizorul ”Acordajul Profesorului Octav”), pe care l-am găsit și noi cu adevărat impresionant:

George: Care este conceptul din spatele festivalului? Care este mesajul pe care își dorește Arkadia să îl transmită? 

Laura Ducu (PR Manager): Arkadia ShortFest dorește să se alăture unei cauze care ia amploare la nivel global – regenerare urbană prin cultură. Conceptul din spatele Festivalului este centrat pe faptul că accesul la cultură ar trebui să fie facil și că întreaga comunitate poate lucra împreună spre a-l facilita. Domnul State, președintele uzinelor, este un prim exemplu în acest sens. Mesajul Arkadia ShortFest a fost exprimat simplu în sloganul de anul acesta: ”Trăiește autenticitatea experienței artistice!”. Am încercat să comunicăm acest mesaj prin tot ceea ce am făcut: spațiul de proiecție (uzinele Camexip), activitățile incluse la Festival, fundalul sonor din timpul Festivalului, selecțiile scurt-metrajelor Festivalurilor partenere (ECU, Bristol Encounters, etc.).

Tudor Smoleanu (Director Festival): Festivalul se împarte în două categorii, cea mai importantă dintre ele e, în opinia mea, cea a filmelor studențești, pentru că toate sunt supuse jurizării de către public, iar filmul premiat ia un premiu constând într-o lucrare de artă a unui artist contemporan.  Mi se pare foarte importantă legătura care se formează între public și studenți prin faptul că publicului i-am acordat încrederea în decizia artistică, iar studenților le-am dat ocazia să fie judecați de oameni obișnuiți, nu de profesioniști în cinema.

George: De ce ați ales tocmai orașul Băicoi? Cum se adaptează un festival unui astfel de loc? 

Tudor: Motivul alegerii orașului Baicoi ca gazdă a festivalului este unul cât se poate de simplu: inițiatorii proiectului sunt din orașul Băicoi, deși niciunul nu mai locuiește în prezent în Băicoi.  Ne-am dorit foarte mult să realizăm acest Festival în locul în care am copilărit și să contribum astfel la dezvoltarea orașului.  Am dorit ca publicul din Băicoi să aibă acces la un gen de filme cu care altfel nu se întâlnește –  scurt-metrajul. Apoi a mai fost dorința de a-l face într-un spațiu cât mai deosebit, inițial ne gândeam să folosim vechiul ștrand al orașului, care acum arată postapocaliptic. Doar că depindeam prea mult de capriciile vremii, iar logistica necesară amenajării lui ar fi fost impresionantă. Până la urmă am ales Uzina Camexip ai cărei proprietari au dovedit o deschidere fantastică față de propunerea noastră, s-au implicat cu totul în proiect, pe lângă locul destinat proiecțiilor, ne-au facilitat și amenajarea unui spațiu destinat expozițiilor de artă pe care ne doream să le aducem în Băicoi.

Andrei Duțu (Manager Festival): Pentru mine principalul motiv al alegerii făcute a fost posibilitatea de a transforma o zonă industrială într-un spațiu cultural. În prezent spațiile „tradiționale” dedicate activităților culturale sunt foarte puține. Nu cred că putem aștepta până când statul, prin instituțiile abilitate, va rezolva această problemă. Cred că singura soluție viabilă este să identificam spații nefolosite sau parțial folosite și să încercăm să le adaptăm nevoilor noastre. Arkadia ShortFest a fost conceput din start ca fiind un festival care își dorește să adune în același spațiu manifestări diferite ale artei contemporane. Filmul este principala formă de artă prezentă în programul festivalului, dar asta nu înseamnă că celelalte (grafica, fotografia și, să sperăm în viitor, muzica) sunt mai puțin importante.

George: Cum este realizată selecția pentru festival? Care sunt criteriile și etapele? 

Gabriela Suciu (Coordonator Selecție): Selecția pentru festival începe odată cu încheierea ediției precedente. Eu și Tudor căutăm scurt-metraje noi în festivalurile din țară și din străinătate, iar începând cu luna ianuarie, dăm startul înscrierilor oficiale, pe pagina festivalului. Până în luna mai, continuăm vizionarea filmelor primite, contactăm Școlile de film pentru a afla ultimele producții studențești și conturăm selecția. Ne dorim filme cât mai variate, care să spună ceva despre realitatea înconjurătoare și să fie accesibile atȃt cinefililor, cȃt și celor care întȃlnesc pentru prima data acest gen de format.

George: Care este target-ul festivalului? Cum convingeți oamenii să plece din orașul lor pentru festival? 

Laura: Target-ul principal al Festivalului sunt tinerii prahoveni pasionați de cinematografie și de experiențe autentice. Un target secundar este format de tineri artiști, interesați de astfel de manifestări și care fie își pot înscrie proiectele spre participare, fie își pot îmbogăți cunoștințele prin evaluarea proiectelor prezente în Festival. Desigur, oricine iubește arta este binevenit la Arkadia ShortFest, am încercat să oferim alternative de petrecere a timpului la Festival, pentru toate categoriile de vârstă, inclusiv pentru copii mici (3 – 7 ani), astfel încât Festivalul să devină un bun prilej de călătorie de weekend și pentru cei din alte județe.

Andrei: Cum aduci oamenii la un Festival cultural cred că ține de perseverență… Ne place sau nu, deși cultura în sine aduce mari beneficii societății și dezvoltării acesteia, nevoia de cultură nu e una bazică dacă ar fi să raportăm la Piramida nevoilor. Când am început acest proiect nu mi-am făcut iluzia că vom avea un public local mare. La prima ediție, în a doua seară de Festival, au fost circa 250 de băicoieni. Raportat la numărul de locuitori (21.000), este un număr foarte mic. Problema apare atunci când numărul este și mai mic. Reacția oamenilor care se ocupă de astfel de evenimente este să abandoneze. Își simt așteptările (alături de cele ale sponsorilor, autorităților etc.) înșelate. Dar problema nu e la public, ci la organizatori – care au supraevaluat nevoia de cultură. Nevoia e diferită de beneficiu. Soluția ca publicul să vină la astfel de festivaluri este perseverența. Dorința oamenilor de a avea acces la cultură se educă. Educația necesită timp. Perseverența naște tradiție.

George: Cum ați colaborat local? Autorități, parteneri privați etc. 

Tudor: Spre deosebire de prima ediție, anul acesta consiliul local nu a mai contribuit deloc la organizarea festivalului, ceea ce mai mult ne-a întristat decât încurcat. Tinerii nu trebuie văduviți de accesul la cultură doar pentru că nu locuiesc în Capitală sau în alt mare oraș al țării… Îmi place să visez că din Baicoi, la un moment dat, va apărea un nou regizor/actor și datorită festivalului nostru. Am reușit să atragem câțiva parteneri privați care ne-au susținut și pe care sper să-i ținem aproape în continuare. Colaborarea a fost una foarte bună, nu am fi reușit fără ei ceea ce ne-am propus, ca atare le suntem foarte recunoscători. Pentru ediția de anul acesta am primit și sprijin din partea CNC.

George: Aveți o poveste inedită legată de această ediție?

Laura: Nu știu cât de inedit este sau nu, dar mie ploaia mi-a dat multe emoții. Dar și un zâmbet larg, într-una din seri. Era în timpul proiecției „The Anklet”, ploua torențial, eu priveam cumva la fascicolul de lumină creat de proiector și mi-am dat seama că văd în el picături mari de apă… Gândurile mele de „oh, Doamne, dacă pică pe proiector, dacă se arde ceva, dacă…” au fost întrerupte de șoaptele unui grup de adolescenți din spatele meu care erau convinși că sunetul ploii este, de fapt, coloana sonoră a filmului (da, se potrivea de minune cu atmosfera) și care au concluzionat: „Ce tari sunt ăștia! Au băgat și efecte speciale de ploaie pe bune în fața ecranului!”

George: Legat de filmul câștigător – am înțeles din Q&A că are o poveste aparte, a plecat mai mult de la un proiect al studenților la conservator. Cum a pornit ideea filmului?

Germain Kanda (regizor ”Acordajul Profesorului Octav”): Filmul este proiectul meu de licență, la UNATC. Am colaborat cu cei de la Conservator prin Alexa Mihăescu, studentă la secția pian, care a contribuit signifiant atât la realizarea proiectului cât și la structura sa. Ideea a apărut spontan: un personaj nu poate zâmbi și este „resuscitat” de o orchestră. Mai multe părți ale chipului său sunt reprezentate în sunet de către instrumente. Astfel, avem saxofon pentru frunte, violoncel pentru sprâncene, pian pentru ochi și acordeon pentru zâmbet. Problema este că atunci când dirijorul încearcă să îi ridice colțurile gurii, acordeonul nu cântă. Tema filmului s-a concentrat pe nevoia umană de a zâmbi, fiindcă de multe ori tindem să uităm ‘să fim’ și ne concentrăm mai mult ‘să facem’. La fel este și personajul nostru, Octav, jucat de actorul Sorin Miron, ancorat în cercetările sale, astfel că, odată constatată disfuncția, el va trebui să privească mult în trecut pentru a-și aminti.

 

Sperăm că v-am convins. Vă așteptăm să mergem anul viitor împreună la Băicoi, pentru băi și mai ales pentru filme.