-

Autori Ana-Maria Pașolea



Articole


(Click pentru versiunea în engleză / English version here) Debutul Dom-ului The name is Dom. The Dom. Este prima replică din filmuleţul de pe Youtube, unde sunt comparate filmul şi cartea Goldfinger, de Ian Fleming. Şi aşa îţi dai seama că nu e orice Dom, ci DomUL. „Numele a pornit de la serialul Scrubs. Am vrut să parodiez personajul The Todd. Completează „Jur că nu mi-am dat seama de conotaţiile sexuale care însoţeau numele! Eram deja pe Channel Awesome când am realizat ce am făcut şi era deja mult prea târziu să-l schimb.” Celor care nu-şi dau seama de unde vine acest nume le sugerez să numere până la 50 sub UMBRELE unor copaci, uitându-se la cerul GRI de aprilie. „O să abordez problema la un moment dat, dar vreau...


The debut of The Dom “The name is Dom. The Dom.” is the first line from the Youtube video where the movie and the book Goldfinger, by Ian Fleming, are compared. And that’s how you realize he’s not just any Dom, but THE Dom. “The name started from the TV show Scrubs. I wanted to parody The Todd.” He continues “I swear I didn’t realize the sexual connotations attributed to the name! I was already on Channel Awesome when I realized what I have done and it was already far too late to change it.” For those who don’t quite catch where the name comes from, I suggest you count to 50 while under the SHADES of some trees and watch the GREY September sky. “I will deal with this...


S-o luăm uşor, cu începutul: Ce este un film experimental? “Aici sunt foarte multe definiţii şi este greu de zis, dar, în principiu, experimental înseamnă ceva nou, o cărare nebătătorită: regulile care sunt în general învăţate în şcoala de cinema şi care se pot citi în cărţi nu sunt respectate de autorii care fac film experimental.” Jucând rolul Avocatului Diavolului (sau Avocatului lui Hades), întreb de ce. De ce nu ai respecta ceea ce este consacrat şi respectat de toţi, din moment ce este o metodă care se dovedeşte funcțională? “Pentru că ei caută noi modalităţi de expresie. Pornesc de la o realitate, dar o interpretează într-un mod foarte personal. Nu doar ca formă, dar şi în conţinutAbordează subiecte care fie nu există în mainstream, fie, dacă sunt, sunt tratate...


Post-grammatic stress disorder Fost umanist, îşi amintește impactul pe care l-au avut cărţile asupra lui. „Am avut o profesoară de o eleganţă care m-a făcut să-mi placă foarte mult domeniul literar. Chiar dacă nu am dat la Litere, cumva mi-a rămas ca perioadă care m-a format. Mi-a rămas ceva de bază de atunci, pe care o am constant şi mă face să înţeleg altfel lucrurile din jur şi pe care multă lume le înghite necritic.” Bibliofil autodeclarat, te poţi întreba cum a decis că SNSPA-ul a fost pasul logic de urmat. Conform lui, nu a fost o decizie gândită la rece. „Din frenezia iniţială, de pasionat de advertising, nu pot să zic că a fost cea mai bună alegere. Am un uşor regret că nu am făcut ceva mai clasic:...


noiembrie 26, 2015


O să pornesc de la presupunerea că cel care citeşte acest articol nu a trăit sub o piatră pentru ultima lună, aşa că ştie atmosfera generală din Bucureşti şi ţară. La începutul lunii noiembrie nimeni nu voia să râdă sau să asculte muzică, nimeni nu voia să vorbească prea tare şi nimeni nu ieşea. Bucureştiul a fost închis forţat, de parcă cineva apăsase butonul de pornire al calculatorului, în speranţa că atunci când se va redeschide, vom fi mai puternici şi vom funcţiona mai bine. Nu a fost uşor pentru nimeni, mai ales pentru cei care aveau organizate evenimente. Localurile decente s-au închis în weekendul acela, unele pe termen nelimitat, petrecerile au fost anulate şi toţi am trăit senzaţii de la bulversare la furie, la un simplu sentiment de pierdere...


noiembrie 6, 2015


Câteva dintre evenimentele și locurile în care ne găsiți cu reviste în noiembrie: Începând din 1 noiembrie 2015, în incinta Librăriei Englezeşti Anthony Frost; Începând din 1 noiembrie 2015, în incinta Cafenelei Seneca Anticafe; Începând din 1 noiembrie 2015, în incinta Librăriei Franceze Kyralina; Începând din 11 noiembrie 2015, în incinta Energiea; Începând din 24 noiembrie 2015, în incinta HOF CAFE, Brașov; Începând din 28 noiembrie 2015, în incinta Colaj Cafe, Brașov.   În continuare, la Muzeele de Literatură din Iași.   Începând din 07 noiembrie 2015, ne puteți citi în M60;   6 – 10 noiembrie 2015 – Cinema Studio – festivalul FAQiff; 7 noiembrie 2015, ora 19:30 – Green Hours Café – piesa RADIKAL; 8 noiembrie 2015, ora 19.00 – Teatrul Odeon – piesa „Iadul este amintirea fără puterea...


În primul rând, filmele au fost reselecţionate şi nu ştiu cui trebuie să-i mulţumesc pentru asta. Fără să vă stric plăcerea de a descoperi singuri peliculele acestea, vă pot recomanda câteva care vă vor urmări toată viaţa. Fie că este comedia care vă va determina să vă naraţi toate mişcările (Pistolarul, r. Eric Kissack, SUA, 2014), filmul care vă va face să urlaţi din când în când, spasmotic „UNDE E BELGIA?” (Problema Voorman, r. Mark Gill, UK, 2012) sau scurtmetrajul care va influenţa toate viitoarele păcăleli de 1 aprilie în care este implicată o maşină (Alice şi cu mine, r. Micha Wald, Belgia, 2004), filmele au fost o plăcere de urmărit, mai ales când un câmp întreg de oameni râd isteric în spatele tău. În al doilea rând, locul de desfășurare...


Acum câţiva ani m-am dus la librărie să-mi cumpăr cartea lui Umberto Eco, Istoria Urâtului, pentru că treceam printr-o fază emo şi credeam că aceea este Biblia curentului din care făceam parte. Din nefericire, au avut doar Istoria Frumosului şi am ajuns s-o cumpăr scârbită, convinsă că frumuseţea provine, de obicei, din imperfecţiuni şi depresii poetice, nu din trăsături simetrice sau zâmbete. Sunt dispusă, acum, să îmi recunosc greşeala şi să le dau dreptate consumatorilor în masă despre ce face un film sau orice mediu cultural „distractiv” sau „plăcut”. Am ajuns la această concluzie în timp ce îmi ascundeam faţa în palme, pentru a nu vedea cum o găină este sacrificată în unul dintre scurtmetrajele anului acesta de la Noaptea Lungă a Filmelor Scurte, ediţia 2015, de pe 4 iulie....


Nu mă pot plânge de cosplayeri, pentru că şi ei se pot plânge de mine, mai exact despre cum nu puteam decât să arăt spre ei încântată şi să scot nişte sunete incoerente până mă întrebau dacă vreau o poză sau dacă fac vreo criză de ceva. Nu mă pot plânge nici de organizare, având în vedere că actorii de la panel-uri au ţinut s-o laude expres şi să situeze EECC în topul celor mai bine puse la punct Con-uri (incluzându-le pe cele din America). Nu în ultimul rând, nu mă pot plânge de public, pentru că am făcut şi eu parte din el. Mi-am petrecut toate cele 3 zile fugind de la un stand la altul, de la un panel la altul, la comics şi înapoi şi într-o frenezie...


Mereu am crezut că un eveniment de mărimea Comic Con-ului este mai mult o afacere, menită de a  exploata masele de geeks, organizată de corporatişti în costume scumpe, dar era evident că mă înşelasem teribil. „Noi, în momentul în care am început, nu ştiam cum se face, nu ştiam nimic. Am început un research inclusiv pe nume: e Eastern European, e East European, e Eastern Europe Comic Con? Am vorbit cu foarte mulţi profesori de limba engleză şi i-am întrebat care ar fi varianta corectă şi ne-au spus că depinde pentru ce vrem să-l folosim: dacă vrem să fie Comic Con-ul Est-European, dacă vrem să fie Comic Con-ul din Estul Europei, şi aşa mai departe. Am mers pe varianta de East European, pentru că asta ne dorim să fie: Comic...


aprilie 26, 2015


11. Pentru că ai cu cine juca „rock, paper, scissor, lizard, Spock” Şi ai şi cu cine să plângi după Leonard Nimoy. 10. Pentru că trailerul de la Star Wars: The Force Awakens a fost epic Imaginaţi-vă cum staţi şi priviţi multitudinea de oameni adunaţi la Comic Con şi şoptiţi „Chewie, we’re home!” 9. Pentru că trebuie să ne jucăm World of Tanks, anyone? Sau un League of Legends? Sau un Jenga drinking game and call it even…   8. Pentru că trebuie să decidem odată pentru totdeauna dacă David sau Matt Whovians, unite! Această dilemă trebuie să ajungă la un consens, până nu ne învrăjbeşte şi ne dezbină de tot. 7. Pentru că este ocazia ideală de a face poze şi de a inventa bancuri Leonidas, Femeia Fantastică şi...


Când spun „unul dintre cele mai mari evenimente”, „monden” și „staruri” nu exagerez deloc. Simpla vizionare a Ediției Aniversare m-a făcut să mă simt ca un bolnav de ADHD citind revista TMZ: „Doamne, ce glumă bună. SPIELBERG!”, „Cât a îmbătrânit act…BACKSTREET BOYS!”, „Mi-aș face o cafea în pauz… OLIVIA WILDE!”, „JOHNNY KNOXVILLE! PRINCE! GLENN CLOSE!… BINGO!”. Și aceștia erau doar în sală, parte din public. Ca să înțelegeți mai bine calibrul prezentatorilor și al audienței, gândiți-vă că Jon Bon Jovi era în sală și că am aflat asta doar pentru că am citit o listă completă pe internet, nu pentru că l-ar fi filmat special. Or, în momentul în care SNL reușește să-l treacă în anonimat pe Bon Jovi, îți dai seama că: a) este încă o emisiune relevantă, b)...