-

Autori Eli Bădică



Articole


MIHAI RADU, scriitor: „E bine ca acest guvern să rămână față în față cu Strada” Ies în stradă și e bine ca acest guvern, ca acest partid să rămână față în față cu Strada. Trebuie să fie dat jos de Stradă. Nu de DNA, nu de nu știu ce fel de dosare, că știe unul o bârfă de la o secretară care secretară, ce să vezi, se apucă să facă un denunț și tot așa. Ordonanțele sunt urmări ale unor decizii politice. Trebuie să se spargă sub presiunea străzii. După cum Ordonanțele mai sunt și încălcarea „înțelegerii” pe care PSD a făcut-o la alegeri cu cei care i-au votat. Au venit cu un program pe care, iată, l-au abandonat după o săptămână de guvernare ca să îi rezolve problema lui...


-În cea mai nouă carte de-ale tale, Istanbul, Istanbul, orașul este reconstituit pas cu pas prin poveștile a patru oameni, întocmai precum niște piese de puzzle puse laolaltă, încet, încet. Cum ai găsit formula pentru a vorbi despre oraș prin intermediul acestor personaje? -Este o întrebare dificilă. Ai atât de multe idei în minte când începi să scrii o carte… Dar nu le poți înghesui pe toate acolo, trebuie să alegi câteva care să te ajute să spui mai bine povestea, să le cerni pe cele care îți vor fi necesare cărții. Apoi, a trebuit să fiu atent la structură – structura acestei cărți era dificilă pentru mine pentru că patru personaje diferite se întâlnesc și vorbesc despre ieri, despre fețele diferite ale Istanbulului. Câteodată, pentru a le spune poveștile,...


Dincolo de job Când se pregătea de admiterea la facultate, toată lumea dădea la Drept sau la ASE. El avea preocupări clare, lecturile lui erau într-o direcție – Platon, Heidegger etc. „Eram într-un trip foarte puternic. Mi se părea că aici era deschiderea spre înțelegere. Aveam și acea răzvrătire adolescentină – Cioran, Nietzsche, Schopenhauer. Eram destul de pornit împotriva lumii pe care o vedeam în jurul meu, proiectam că toți sunt în neautentic, neadevăr și că există o cale”. Nu și-a pus niciodată problema ce va ieși de acolo, ce meserie sau job va avea. „M-am milogit de părinții mei să mă lase să fac Filosofia”.  În cele din urmă, i-au acceptat decizia. A dat la Facultatea de Filosofie de la Iași, a intrat și a mers la cursuri acolo....


septembrie 25, 2016


Viața financiară a poeților, de Jess Walter (Traducere de Bogdan Coșa, Editura Polirom, colecția „Biblioteca Polirom. Actual”, 2015, 312 p.) Jess Walter m-a câștigat ca cititor cu titlul ăsta, e fix așa cum ar trebui să fie o carte pentru a-ți alunga somnul și a te ține captiv în paginile lui. Mai multe nopți la rând. Matt Prior, personajul principal și, totodată, naratorul lui Walter, este un ziarist șomer, analist economic, un poet ratat, familist, care a avut geniala și tragica idee să facă un website inedit în care să-și îmbine cele două pasiuni: economia și poezia. Altfel spus, să prezinte analize financiare sub forma unor poeme, cu ritm și rimă. E de la sine înțeles că eșuează, după ce investește prea mulți bani în website. Matt e unul dintre...


septembrie 24, 2016


Când pleci din textele tale Față în față, la o masă printre copacii din grădină, cu câte o limonadă cu mentă alături, deschideam conversația despre cărțile ei spunându-i că, pentru prima dată în viața mea de cititor, i-am recitit cele patru cărți – Din amintirile unui Chelbasan (2003), Fata din casa vagon (2006), Omoară-mă! (2010) și Aleargă (2013) – în ordinea publicării lor, lucru care-mi făcuse bine. Mi-a mărturisit, râzând, că știu mai multe decât ea în momentul respectiv despre volumele ei, căci nu s-a întors niciodată la ele pe deplin, n-a putut niciodată să le recitească în întregime. Când este invitată la vreun eveniment și trebuie să citească un pasaj, le răsfoiește și alege, de cele mai multe ori, din fragmentele pe care le citește de obicei, nu se...


februarie 27, 2015


Și sunt complet de acord, e un album fermecător despre primul an de viață al unei fetițe. Ea este observată, zi de zi, de mama ei, în toate ipostazele posibile, de la primele descoperiri la nopțile lungi de veghe, clipele de alăptat, jucat, schimbat scutece, gângurit, reacții, cercetări, bucurii, neliniști, primul dinte, primul ridicat în picioare, primul pas, primele cuvinte, prima furtună ș.a.m.d. Azi i-a ieșit primul dințișor. Îl căutam în gurița ei, între limbă și buza de jos, printre baloanele mici de salivă, ca pe un giuvaier prețios(p. 49). Fetița, cu „ochii gri ca de pisică”, și mama sunt într-un univers numai al lor, suficient sieși. Am văzut, azi, împreună prima furtună. Am stat la geam (cu geamul când închis, când deschis) și am urmărit vântul, ploaia, tunetele și...


aprilie 24, 2013


Din spatele meu se aprinde o lumină orbitoare și se aude prima replică a spectacolului, din mijlocul mulțimii, rostită de Manuela (Hărăbor): „Eu aștept pe cineva. Pe un bărbat. Dar nu știu cum arată”. Avanpremiera piesei Aproape totul din viața mea, cu textul și regia semnate de Chris Simion, a fost plină de pasiune și de momente în care stai cu sufletul la gură să vezi ce va urma. Mărcile cu care ne-a obișnuit regizoarea au fost prezente: decor minimalist (o masă, două scaune, câteva tablouri pictate, o pânză neagră) și muzică bună (în cazul de față, piese foarte cunoscute de tango), intercalată între scenele piesei. O poveste de dragoste între un așa-zis profesor de tango și eleva lui. O poveste crudă dintre un argentinian și o româncă, pretext pentru...