-

Autori Hildegard Ignătescu



Articole


Până să înceapă filmele am ascultat muzică, am ronţăit popcorn şi m-am uitat la oameni. Şi la cer. Muzica era perfectă pentru asta, fiindcă Dj Set Platonic a participat la toată această atmosferă cu o super compilaţie de lounge şi chill out. Bonus – şi de fapt pretextul oficial al întâlnirii – au fost cele 5-6 filme scurte, toate alese pe sprânceană, toate foarte bune, câştigătoare de premii pe la diverse festivaluri. Pentru că e un premiu important, şi publicul ShortsUp a fost invitat să voteze online pentru cel mai bun scurtmetraj. Deşi îmi închipui că a fost foarte greu de ales, a câştigat nu numai admiraţia publicului, ci şi un premiu de 1000 de euro, un film românesc de Ioana Mischie, 237 de ani, o comedie amară care pune...


În seara concertului, Elena a cântat cu un zâmbet larg pe faţă până la final si a emanat pur şi simplu bucurie. A fost o seară încântătoare, în care nu numai muzica a fost la înălţime, ci şi prezenţa Elenei. O prezenţă elegantă şi extrem de plăcută, prietenoasă si caldă, cu naturaleţe în mişcări şi voce catifelată şi cristalină. Are 28 de ani și vine de la Cluj, iar din 2012 locuiește în Finlanda, unde s-a stabilit cu soțul ei, Tuomas Turunen, un muzician pe care l-a cunoscut în timpul studiilor de masterat în interpretare şi compoziţie de jazz la Sibelius Academy din Helsinki. Acum este în al treilea an de doctorat la Helsinki, unde studiază timbrul vocii de jazz. Are propria casă de discuri (EM Records), prin care îşi...


Ne plimbăm prin parcul Cişmigiu, unul dintre cele mai frumoase locuri din Bucureşti, în ciuda unor mici neajunsuri. Vorbim despre cum am ajuns să descoperim tainele Bucureştiului, cum am ajuns să-l privim cu un ochi relaxat şi avid de turist şi să-l iubim –  de cele mai multe ori. Vlad îl străbate aproape zilnic la pas şi recunoaşte că preferă centrul, pentru că aici oferta vizuală e mai diversificată. Bucureştiul e viu, crede el, e ca o fiinţă care te oglindeşte: îţi oferă ceea ce vrei tu să-ţi dea. Încă o dată, se probează că frumuseţea stă în ochiul privitorului, spune Vlad. Pentru că ştiu că ai această relaţie specială cu Bucureştiul, aş vrea să aflu mai exact care e natura ei. Când ai devenit conştient de ea şi cum...


M-a întrebat odată, demult, cineva: tu de ce te trezeşti dimineaţa? Iar eu am răspuns: din curiozitate. Ei bine, se pare că nu e suficient motivul ăsta, sau că nu toată lumea e curioasă. Există şi oameni care nu vor să se mai trezească. La fel ca mama personajului din O mie de motive, interpretat de Florin Piersic Jr. Mărturisesc că m-am dus cu oarece reţinere la spectacol, era pentru prima oară când încercam un spaţiu nou, destul de lăudat: Point, dar şi prima oară când îl vedeam pe Florin Piersic Jr. jucând. Ce surpriză! Câtă căldură şi duioşie în interpretare… O versatilitate şi o eleganţă aparte în abordarea unui rol destul de greu, cel al unui bărbat căruia nu-i mai place viaţa şi care se luptă cu o depresie,...


RĂZVAN ȚUPA, poet: „Nu atât pentru droguri și sex merg, cât pentru violență și mașină de scris electrică” Pe mine m-a sâcâit destul de tare ideea că merg la un protest pe la care a trecut să facă cu mâna și președintele. Nu îmi place deloc să mă trezesc că un politician mă numește „românul lui”. Destul de rar avem ocazia să trăim în aceeași țară. Înainte să scriu poezie, adolescența mea a început în 1989. Până atunci, orice auzeam din politic nu mi se părea că are vreo legătură cu viața de zi cu zi. Când era demonstrația „de stat”Aveam niște ore obligatorii prin gimnaziu de educație politică parcă. Și toate se întâmplau cu niște caiete în care se lipeau chestii tăiate din ziare. Am și văzut de câteva...


ILINCA MANOLACHE, actriță: „Eu aș vrea un Occupy. IEȘIȚI DIN CASĂ” Indignarea m-a făcut să ies din casă. M-am simțit umilită de niște nevertebrate. E prea mult. A fost copleșitor să văd câți oameni s-au mobilizat și au ieșit în stradă, atât marți, în miezul nopții, cât și la 1 februarie. Cu ce gânduri am fost? Eu aș da foc guvernului și parlamentului, dar asta e o pornire radicală. Mă tem că scandări ca „Hoții” și „Cine nu sare nu vrea schimbare” nu mai înseamnă nimic. Eu aș vrea un Occupy și un Sit in. Suntem o societate civilă foarte cumsecade, iar clasa politică este mafiotă. Cred că ar trebui să iasă în stradă toată lumea și să se blocheze toată țara. CFR, RATB, teatre, tot. Cred că ar trebui...


Acum scrie o nouă carte, cu un subiect dureros –  povestea tragică a unei femei în perioada comunistă, cumva emblematică pentru anii aceia întunecaţi din istoria noastră. Corina nu crede că e feministă, însă apără cu ardoare femeile şi dreptul lor de a avea o voce. Îl iubeşte pe Flaubert şi i-ar fi plăcut să fi scris Castelul lui Kafka, o carte pe care o reciteşte şi care o fascinează de fiecare dată. N-ar putea trăi fără Mozart, The Doors şi amintirile ei, iar în adolescenţă Cioran şi Jim Morisson i-au fost de mare ajutor. Adoră Roma, ploaia, mirosul de lăcrămioare şi culoarea galben. Şi pe Amy Winehouse, pentru că „atunci când cânta, se gândea numai la ea, niciodată la succes”. Corina a terminat Literele la Bucureşti şi este jurnalistă....


„Where are we going? And where do we come from?   We don’t look back but ahead at the world around us   Trying to connect the unexpected Creating something new   Crossing borders Getting closer Becoming one   We build bridges and take you to the other side.” Despre Adam Bałdych se spune că e – ca în reclama aia celebră la bere – „probably the best violin player in jazz today”. A fost remarcat de copil ca fiind un mare talent al viorii şi i s-a spus „Wunderkind”. A studiat muzica în Statele Unite, la Boston şi New York. Abia a împlinit 30 de ani în mai anul acesta şi, în urma performance-ului de la Berlin Jazz Festival din 2011, criticii de jazz au spus că este o...


Lume nu multă, atât cât trebuie, români şi străini, localnici şi turişti, ba chiar şi un muzician venit din Argentina – cu toţii ne-am adunat duminică seara, să-i ascultăm pe Paolo Profetti & friends. Profetti, un saxofonist italian angajat in Big Band-ul Radio, despre care Florian Lungu are cuvinte de laudă, e stabilit de mai mulţi ani în România. Și-a adus prietenii să cânte împreună un jazz urban, dulce şi uşor, o trupă în care fiecare muzician şi-a găsit pe rând locul şi vocea originală. O chitară rafinată mânuită de Sorin Romanescu scoate mereu sunete subtile, un bas bine punctat cântat de „un sas”, cum l-a prezentat chiar Paolo pe Michael Acker (cunoscut de mine din alte concerte doar ca interpret de contrabas) şi un trombon în interpretarea lui Florian...


La UNATC, de vreo lună încoace, oamenii se ceartă. Miza? Onoarea nereperată a instituţiei, lezată, pare-se, grav, de unul din lectorii ei, care a îndrăznit să publice o revistă nu tocmai pe placul conducerii. Deşi cei implicaţi sunt specialişti în scenarii, e vorba despre o poveste cât se poate de adevărată. Şi de veche. Senatul cu înţelepţii şi mai marii UNATC-ului s-a întâlnit și a decis să-l excludă pe profesorul cu vederi prea largi pentru ei. Câţiva tineri se adună şi protestează faţă de această decizie. În acest context ies la iveală şi alte nemulțumiri ale studenţilor trecuţi prin Facultatea de Teatru şi Film de la Bucureşti. Însuşi Andrei Rus – cel care, fără să își propună neapărat, a declanşat acest protest, deocamdată cam timid, al studenţilor şi al celor...


Catinca nu a ales teatrul din prima, chiar dacă fusese pasiunea ei din adolescenţă. Iniţial visa să ajungă actriţă. După liceu a intrat la Comunicare şi Relaţii Publice în cadrul SNSPA. Între timp a continuat să se pregătească pentru actorie. După 4 ani de încercări nereuşite la actorie, a început să facă regie de teatru. Am intrat în atmosferă imediat ce am păşit în sala de repetiţii. Timp de două ore am asistat fascinată la naşterea unui spectacol. Actorii erau din altă generaţie decât Catinca, cu câţiva ani mai mari. Mi-au spus că nu Catinca îi alesese, ci că ei o căutaseră pe ea, pentru că li s-a părut cea mai potrivită regizoare pentru a pune în scenă textul. O ascultau pe Catinca şi parcă vorbeau aceeaşi limbă, o limbă...


Era Andi Vasluianu, chiar el, actorul cameleonic pe care l-am adorat din prima clipă. Îl văzusem demult în filmul lui Cristi Nemescu, Marilena de la P7, într-un rol interpretat fără cusur. Tot ce a urmat în cariera lui Andi a confirmat faptul că era ceea ce eu şi cei din generaţia mea numeam „un actor bun din noul val”. Îmi aduc aminte că Andi Vasluianu era un star, o vedetă, adică un actor care apărea mai peste tot, dădea interviuri în reviste, ziare, la TV, era invitat peste tot, juca în filme şi în piese de teatru… În acei ani l-am urmărit pe acest om care se desprindea de restul actorilor din generaţia sa, împreună cu alţi câţiva, care se remarca dintr-un grup la fel cum o făcuse în acea...