-

Autori Ioana Enache



Articole


Ținem pumnii! Așadar… Emma Hooper – scriitoare, muzician, profesor universitar și, recent, mamă. Cum jonglezi cu aceste atribute? Presupun că a fost dintotdeauna așa. În școală, de pildă, nimeni nu ar spune că Johnny se pricepe doar la mate. Când ești copil, iei și lecții de vioară, poate joci și în echipa de fotbal… Faci câte puțin din toate. Pornești apoi la drum și te specializezi într-un domeniu. Oamenii așteaptă de la tine să îți alegi o chestie la care să te pricepi și atât. Însă eu nu m-am fixat pe o singură chestie. Sunt ca un copil din punctul acesta de vedere. Și totuși evoluția ta profesională a urmat un curs firesc. Master în Industria Creativă, doctorat în Studii Muzico-Literare. Pare că ai avut un plan bine pus la...


iunie 5, 2016


  Green Hours Jazz Festival, eveniment cultural internațional, s-a desfășurat între 26 și 29 mai. Patru zile – ediția a opta cu opt concerte. Pe scenă au urcat 27 de artiști din 7 țări. Pe 26 mai i-am ascultat pe șase dintre ei. Sanem Kalfa & George Dumitriu Duo (TR/RO) și Daniel Zamir Quartet (IL) au deschis serile jazz-ului cum nu se putea mai bine. Cu un vibe foarte diferit, cele două grupuri au știut să folosească propria amprentă muzicală pentru a oferi ascultătorilor background-ul armonios al ritmurilor alerte. Adică ce se așteaptă, în general, de la un concert jazz. Sanem Kalfa este din Turcia, iar George Dumitriu din România. Ambii au studiat în New York și locuiesc acum în Olanda. Încă de la prima piesă, am înțeles de ce...


iulie 3, 2015


Dintr-o perspectivă detașată, a distanțării nu atât naratoriale, cât auctoriale, Milan Kundera reia în ultimul său roman, „Sărbătoarea neînsemnătății”, temele specifice operei sale de până acum: uitarea și ușurătatea (a se citi eliberarea), comunismul, feminitatea/figura maternă, îngerii, râsul. Firul narativ se tocmește din două intrigi distincte: meditația asupra unei noi epoci a seducției feminine, cea a buricului, și o poveste cu Stalin, Hrușciov și douăzeci și patru de potârnichi. Neînsemnate par a fi chiar punctele de plecare ale acțiunii acestui roman care urmărește fugar povestea a patru bărbați pe care îi leagă o legătură de prietenie plictisită, ajunsă și ea la vârsta maturității. Neseriozitatea se impune aici ca metodă de salvare, râsul purifică, ironia detensionează. Romanul devine o „chemare la bună dispoziție”. O cronică franceză compară naratorul cu un Cioran...


Secolul al XVII-lea: Dimitrie Cantemir scrie un tratat despre muzica turcească, „Cartea științei muzicii”. Secolul al XVIII-lea:  Anton Pann, teoretician al muzicii bizantine culege cântece în volumul „Spitalul amorului”. Miorița era inițial un cântec până s-a apucat Alecsandri să o modeleze liric și să o așeze în file. În rândul celor care știu că muzica este cheia de armonizare și de inițiere în spațiul ondulat deal-vale a apărut grupul Trei Parale. Înțelegând că memoria este o formă de manifest, Trei Parale reînvie atmosfera arhaică a satului tradițional românesc prin acorduri de cimpoi, cobză, fluier, tilincă, bendier, vioară, tobă și altele. Spectacolul organizat în cadrul festivalului Jazz Green Fest, „Drumul levantului”, a fost improvizație instrumentală către universul muzical al Bizanțului și Orientului, dar ar putea fi și un drum care se...


Pentru a marca cei patru ani trecuți de la înființarea revistei, ca să nu zic proiectului, ArtOut, a avut loc cea de-a doua gală ArtOut, un eveniment select, exclusivist. În asonanță cu locația care a găzduit evenimentul (TNB-ul care, odată cu preschimbarea zidurilor, își propune să devină „un teatru nou pentru un public nou”), revista ArtOut are, de asemenea, noi rezoluții. Pe lângă cuvintele cheie care caracterizează deja cele două reviste, ArtOut și Teen ArtOut – artă, arhitectură, patrimoniu, restaurare – au apărut altele menite să pună în valoare concepția revistei care dorește să scrie „ce nu a fost scris până acum”: sponsorizare, public targetat și autofinanțare. Sub formula de Art Fussion, programul artistic a inclus câte ceva din fiecare domeniu artistic: muzică, pictură, dans, retorică și teatru. Notabile au...


Într-o dimineață de duminică din iunie, cam douăzeci de oameni mergeau spre casa din Strada Povernei, nr. 35, pentru a schimba cuvinte cu actorul Manole. Unul dintre ei eram eu. Am încurcat tramvaiul 1 cu 11 și mi s-a stricat reportofonul în dimineața aceea, dar nu conta. Eram curioasă să îl cunosc pe omul de care tot auzisem, pe care îl văzusem pe scenă interpretând oameni în fel și chip, cu care mă întâlneam adesea în fața TNB-ului când eu mă grăbeam spre facultate şi el, probabil, spre repetiții. Știam deja câte ceva despre el. Era actorul care muncește mult, care face și trei, patru spectacole pe zi, care, impulsiv, dă spectatori afară din sală când aceștia nu arată respect sau se oprește pentru a le răspunde celor care vorbesc...

Majoritatea articolelor de aici au apărut inițial în varianta tipărită a Revistei Arte și Meserii. Dacă ți-a plăcut, probabil mai vrei. Și noi mai vrem să tipărim.