-

Autori Silvia Grădinaru



Articole


martie 21, 2017


Normal Autistic Film ne prezintă poveștile a cinci copii diagnosticați cu Sindromul Asperger, o tulburare de spectru autist: Lukas, regizor aspirant, Denis, pianist pasionat de „Micul Prinț”, frații Marjamka și Ahmed, care chiar glumesc legat de afecțiune, și Majda, rapperița neînțeleasă. Timp de aproape o oră și jumătate, suntem invitați să privim viețile celor diferiți de noi cu căldură și umor, să lăsăm etichetele la o parte și să descoperim diversele moduri în care poate să fie privită lumea. Așa că, inevitabil, am vorbit cu Miroslav Janek despre destin, familii și alte chestiuni normale. Am o fascinație pentru cameră Ai început ca fotograf, la vârsta de zece ani… Nu am început ca fotograf. La zece ani, tatăl meu mi-a arătat cum să fac poze, cum să developez un film și...


E clar: personajele din „După ploaie”, de Sergi Belbel, au fiecare de îndurat prea mult. După ce că nu a mai plouat de doi ani, trebuie să urce pe jos până pe acoperișul clădirii de 49 de etaje pentru că liftierul, un „poponar trădător”, se pricepe să identifice mirosul de țigară interzisă proaspăt fumată. Distopie? Poate dacă restul n-ar suna atât de familiar. Timp de două ore, cât durează spectacolul, stăm liniștiți în fotoliile din teatrul Apollo111, dar ce nu știm la început e că în fața noastră urmează să se dezlănțuie lumea. Acolo se întinde platoul celei mai înalte construcții din oraș, cu tonurile sale de gri-corporatist și vederea acoperișurilor unor mașini monocrom-corporatist – decorul în care apar chiar ei, Corporatiștii, asortați perfect ocaziei. De fiecare dată când unul...


RĂZVAN ȚUPA, poet: „Nu atât pentru droguri și sex merg, cât pentru violență și mașină de scris electrică” Pe mine m-a sâcâit destul de tare ideea că merg la un protest pe la care a trecut să facă cu mâna și președintele. Nu îmi place deloc să mă trezesc că un politician mă numește „românul lui”. Destul de rar avem ocazia să trăim în aceeași țară. Înainte să scriu poezie, adolescența mea a început în 1989. Până atunci, orice auzeam din politic nu mi se părea că are vreo legătură cu viața de zi cu zi. Când era demonstrația „de stat”Aveam niște ore obligatorii prin gimnaziu de educație politică parcă. Și toate se întâmplau cu niște caiete în care se lipeau chestii tăiate din ziare. Am și văzut de câteva...