-

CRAIG TURP – ÎNCĂ AICI

 
 
Încet dar sigur, Bucureștiul se schimbă. Baruri cu nume muncitoresc apar la parterul caselor interbelice, iPadul ia locul ghizilor în muzee renovate, iar case de patrimoniu sunt demolate pentru a face loc „zgârie-norilor” de prost gust. Nu toate schimbările sunt bune, dar cele care sunt se observă greu de la o zi la alta. Dacă te uiți în urmă, să zicem acum 15 ani, încă vedeai căruțe trase de cai pe stradă, pentru shopping mergeai la Prisma din Corbeanca și cel mai bun loc să bei o bere era în fața blocului. N-am ales deloc întâmplător ultimii 15 ani, pentru că exact atunci, în 1998, Craig Turp a venit din Londra la București, cu gândul de a-și perfecționa româna învățată la facultate. Plănuia să rămână vreun an și nu neapărat în Capitală. Lucrurile, însă, s-au întâmplat exact pe dos, mai puțin partea cu româna, pe care o vorbește perfect, dar cu accent. Craig este editorul șef al ghidului bilunar Bucharest In Your Pocket, scrie despre viața din București pe blogul BucharestLife.net și este căsătorit cu o româncă din Făgăraș cu care are doi copii. Despre schimbare și oportunități, despre Centrul Vechi și Nicușor Dan, despre cum ne-am putea promova mai bine orașul am discutat cu Craig într-o dimineață de mai, la o cafenea din Centrul Vechi.

E miercuri dimineața și mă trezesc mai devreme decât de obicei. Trebuie să ajung la nouă și jumătate la cafeneaua Van Gogh și nu vreau să întârzii. Doar mă întâlnesc cu un englez și nu vreau să dau prost la capitolul punctualitate. De obicei, încerc să evit Centrul Vechi pentru că e mult prea aglomerat pentru gustul meu. Dar acum, fiind dimineață, chiar mă bucur să știu că pot traversa liniștit cea mai vibrantă zonă a Bucureștiului din ultimii ani, fără să fiu copleșit de torentul de oameni care încep să roiască gălăgios, ocupând până la refuz terasele și puburile în fiecare după-amiază, până noaptea târziu.

Ajung la Van Gogh la și jumătate, iar Craig apare după cinci minute. În fața mea văd un tip de statură medie, cu ochi albaștri și ochelari, jovial și hotărât. Vorbim în engleză și îmi dau seama că singurul lucru care îi trădează originea este engleza vorbită cu accentul britanic inconfundabil. Cafelele sosesc și începem interviul.

De ce București?

Răspunsul scurt este că, după ce ai studiat limba și literatura română la universitate, în Londra, nu prea ai multe locuri unde ai putea să mergi. Așa că România mi s-a părut o alegere naturală.

Răspunsul lung sună cam așa: prin ‘95-‘96, în Marea Britanie, toată lumea vorbea de Estul Europei. Acolo aveau să fie multe oportunități, acolo era noua piață. Mai fusesem în România și în alte țări din zonă înainte să mă stabilesc aici, dar România, poate datorită istoriei sale recente – Revoluția și tot ce s-a întâmplat înainte – m-a fascinant mai mult decât oricare altă țară. N-am intenționat niciodată să stau mai mult de un an. Nu credeam vreodată că mă voi stabili aici definitiv. Dar lucurile s-au întâmplat de așa natură încât, după 15 ani, iată-mă încă aici.

DESPRE OPORTUNITĂȚI

Cum ai ajuns să deții franciza In Your Pocket în România și să fii editorul șef peste toate edițiile din Europa, inclusiv România?

În primul rând, nu mă gândisem niciodată că voi face asta. Am avut noroc. Atunci când am sosit în București, In Your Pocket tocmai își începea activitatea aici și mi-au oferit un job. Cam așa era la vremea aia în București, în special pentru un străin. Intrai într-un bar și cineva îți oferea un job, doar pentru că erai străin. Acum nu mai este așa.

Rolul meu de editor șef al tuturor ghidurilor In Your Pocket din Europa este unul nominal. Prefer să mă concentrez pe cel din București și când este nevoie, pe cele din Brașov și Sibiu.

Ai recomanda astăzi unui englez să se stabilească aici?

Depinde. Oportunitățile pentru străini care erau acum 15 ani nu mai sunt. Mă refer la posibilitatea de a găsi un job. În urmă cu 15 ani, marile companii își doreau manageri străini, dar acum există o mulțime de manageri români care își pot face foarte bine treaba. Așa că dacă nu vii trimis de o firmă sau ca să-ți deschizi o afacere, e destul de greu. Dacă vorbim de restul României, e cu totul altă discuție.

Despre BucharestLife.net

Am început blogul în 2007, pentru că In Your Pocket este destinat turiștilor și expaților. Înainte de toate, este un ghid al orașului, iar asta mă limitează. Mai întâi spațiul, apoi nu e chiar locul unde să discuți despre politică sau despre problemele pe care le ai la poștă. Așa că am început BucharestLife.net ca un loc unde să pot scrie despre toate lucrurile astea, care nu-și au locul în ghid. Și pentru că îmi place să scriu despre ele, desigur.

Am cam 10.000 de vizitatori unici pe lună. N-am stat prea mult să mă preocup de cifre și să-mi analizez audiența, dar cred că se schimbă în funcție de subiect. Probabil îl citesc mai mulți expați, dar sigur sunt români care-l citesc.

DESPRE SCHIMBARE

În tot acest timp, ai privit schimbările prin care Bucureștiul a trecut cu un ochi mult mai atent decât noi, restul, absorbiți de inerția fiecărei zile. Cum ți se pare că s-a schimbat?

Îmi amintesc că am fost aici și în 1990 și pot spune că nu s-a schimbat prea mult până prin ’99-2000. Dar schimbările pe care le vedem acum, cele care chiar au îmbunătățit Bucureștiul, s-au întâmplat în ultimii 10 ani.

Nu vreau să pretind că nu are încă multe probleme, pentru că are. Dar nu încape îndoială că foarte multe s-au îmbunătățit. Și e un lucru pe care încerc să-l accentuez de fiecare dată: nu-mi place ideea că Bucureștiul sau România, în general, este altfel. Este altfel în sensul în care așa sunt toate orașele. Devine o Capitală normală, ca oricare alta și ăsta e un lucru pozitiv.

Acum câțiva ani eram cu un jurnalist străin exact aici, la o terasă în Centrul Vechi. Se uita în jur și erau mulți oameni la terase, ca acum, și jurnalistul spunea: „Groaznic! E exact ca în alte părți.” Nu știu la ce se aștepta, dar există încă mentalitatea celor care vin aici și cred că vor găsi ceea ce era acum 15 ani. Nu e așa. S-a schimbat și asta e bine. Nu toate schimbările au fost spre bine, dar și asta face parte din schimbare. Cu timpul sunt sigur că lucrurile se vor îndrepta, pentru că așa se întâmplă de obicei.

Despre Centrul Vechi

Te uiți la zona asta și cred că ce s-a întâmplat aici este fantastic. Unul din lucrurile pe care le scriu mereu în ghid este că acum 5 sau 6 ani erau destul de multe restaurante, localuri bune de ieșit, dar erau împrăștiate prin tot orașul. Pe când acum, există această zonă și problema s-a rezolvat. Și devin destul de vehement când oamenii critică zona asta. Știu că nu s-a dezvoltat perfect. Întâlnești încă situații ridicole, în care ai un restaurant pretențios la parter, iar etajul este dezafectat. Nu este ideal, dar nu pot să fiu de acord cu cei care spun că Centrul Vechi este oribil și că era mai bine acum 10 ani. Nu, nu era!

NICUȘOR DAN VS. OPRESCU

Crezi că Nicușor Dan ar fi fost un primar mai bun?

Poate, dar pe viitor trebuie să insiste mai mult pe ce se străduie să facă decât pe ce încearcă să oprească. Pentru că până acum, tot programul lui a fost să oprească proiecte. Nu spun că ăsta e un lucru rău, dar dacă vrea să fie luat în serios, atunci trebuie să vorbești oamenilor despre ce ai de gând să faci; care este viziunea ta pentru București.

În schimb, ideea de primar independent e bună. În toată Europa este tot mai clară o tendință de dezamăgire față de partidele politice tradiționale, așa că independenții au acum șanse reale. Problema este că tot vei avea nevoie de o structură similară partidului, care să te susțină și să scoată oamenii la vot.

Ce crezi despre Oprescu? A avut o viziune mai bună?

Nu este cel mai rău primar pe care l-am avut, dar asta nu înseamnă că e bun. Ideea cu autostrada suspendată este ridicolă, dar cel puțin a avut o viziune. Nu cred că este neapărat o viziune bună, dar ca manager al orașului, pentru că asta este un primar, trebuie să ai o viziune despre direcția în care ai de gând să dezvolți orașul. Așa că înțeleg de ce a câștigat.

Una din problemele pe care le are Oprescu, și pe care orice primar al Bucureștiului o are, este puterea limitată. Ai, pe de-o parte, primarul general și, de partea cealaltă, primarii de sector și toți se calcă pe degete între ei. Ar fi mai bine să elimini funcția de primar general și fiecare sector să fie condus independent sau să scapi de primarii de sector și tot orașul să fie condus în ansamblul lui.

DESPRE CAMPANIA GÂNDUL „WHY DON’T YOU COME OVER?”

Ce crezi despre ideea campaniei de descurajare a românilor să lucreze în UK, care a circulat primăvara asta prin presa din insulă?

A fost doar o idee, dar n-a existat niciodată o intenție reală.

Dar ce zici de răspunsul dat de Gândul?

Sincer, cred că a fost puțin oportunist și au ratat esența. Scopul campaniei din UK, care n-a avut loc, de fapt, niciodată, a fost să portretizeze Marea Britanie ca o țară în care Românii să nu își dorească să locuiască. Ca de aici s-o întorci și să faci din România o țară în care britanicii să-și dorească să vină, cumva ratezi esența problemei cu campania din UK.

Nu a fost o idee rea în sine, iar unele sloganuri au fost chiar foarte bune, inclusiv din cele venite de la oameni și clar, ca și promovare pentru Gândul, lucrurile au ieșit foarte bine.

DESPRE PROMOVAREA BUCUREȘTIULUI – PROBLEME ȘI SOLUȚII

Cum e văzut Bucureștiul de străini?

Foarte puțini oameni vin aici și spun că nu le place. Problema este să-i facem să vină. Trebuie să recunoaștem că reputația Bucureștiului și a României, în general, nu este chiar ideală. De exemplu, Bucureștiul are reputația de a fi un loc dificil și periculos. De fapt, este una dintre cele mai sigure Capitale din Europa și cred că statisticile pot susține asta. Categoric, aici mă simt mai în siguranță decât în majoritatea orașelor din Europa în care am fost.

În plus, Bucureștiul este singurul oraș din România cu dimensiuni relevante. Celelalte abia au peste 200.000 de locuitori. Orașe precum Sibiu sau Brașov nu sunt destinații pentru un city-break. Când mergi la Brașov, vizitezi și alte părți ale Transilvaniei. Dacă vizitezi Sibiul, te plimbi și pe Transfăgărășan. Dar dacă vii în București, stai doar aici.

Aș adăuga că românilor le pasă prea mult de ce cred străinii despre ei, iar personalitățile străine care spun lucruri frumoase despre România beneficiază garantat de atenția presei, chiar dacă sunt niște reacționari amăgiți, cum este teribilul nostru Prinț Charles. El nu este un prieten al României. Nu al României moderne, în orice caz. România pe care el o place este cea de acum 500 de ani.

Ce poate face pentru a-și îmbunătăți imaginea?

În primul rând, cred că trebuie să se decidă ce fel de turiști își dorește și apoi să se promoveze corect față de aceștia. Este un oraș tânăr și cred că are o mulțime de lucruri atractive pentru oamenii la 20 de ani, care caută să petreacă un weekend plin de viață. Să încerce să-i aducă aici. Să promoveze viața de noapte, care este fantastică aici. Să promoveze Centrul Vechi, cluburile, barurile și puburile. Acolo trebuie să se vândă Bucureștiul și cred că ar avea destul succes. Plus că e încă una dintre ultimele Capitale europene în care se poate fuma peste tot. (râde)

Cred că România, în sine, face o treabă OK în momentul de față, pentru a-și îmbunătăți reputația printre turiștii străini. Dar asta e mai relevant pentru Transilvania și pentru zona rurală, decât pentru orașe. Dacă e să fim sinceri și să spunem ce are România mai bun de oferit, atunci Bucureștiul, probabil, nu este în top 10. Autoritățile, în mod deliberat, n-au promovat Bucureștiul. Cred că mai mult orașul depune eforturi pentru a se autopromova și nu doar în fața străinilor, dar și față de români.

Crezi că este doar treaba autorităților sau și a noastră, a bucureștenilor?

Cred că și cetățenii au rolul lor, dar, în ultimă instanță, este responsabilitatea administrației orașului. Trebuie să investească niște bani într-o campanie care să promoveze orașul către o nișă bine definită – europeni tineri care vor să se distreze în weekend. Nu cred că trebuie să lase asta pe seama Ministerului Turismului, care promovează destul de corect alte părți ale României. Este un oraș destul de mare și are destui bani.

În loc de încheiere, vă propun un exercițiu de retrospecție: amintiți-vă cum era Bucureștiul acum 15 ani și spuneți-ne, într-un comentariu, ce s-a schimbat. Pentru a vă împrospăta memoria, vă recomand acest articol publicat recent de Craig pe blogul său despre anul 1998 – anul în care el s-a stabilit în București.