-

Fotografi Mircea Albutiu



Articole


Nu mai credeam că ajung la Gărâna. E departe, mult de mers cam de oriunde vii, trebuie să ai o anumită disponibilitate sufletească dacă vrei să întreprinzi demersul ăsta, și singurii spectatori care fac până acolo un drum mai eroic decât bucureștenii cred că sunt constănțenii (dacă or fi ajuns vreunii). Așa că vineri seara, după șapte ore de drum și căutat cel mai potrivit loc de cort, eram prea concentrată la logistici ca să-mi dau seama când am intrat în Poiana Lupului. Priveliștea rândurilor de bușteni pline cu oamenii pe care nu-i mai văzusem de ani de zile – liniștiți, senini, fericiți de jazz și de împrejurimi – m-a luat prin surprindere așa de tare că aproape am început să mă smiorcăi. Condusesem mult, ce-i drept; dar parcă a...


De Alex Harding am auzit pentru prima dată atunci când mi-a căzut în mână un album în care cânta alături de Silent Strike și Lucian Ban. Se numea 3 AM și a fost scos undeva în jur de 2008. Un album consistent, de vreo 17 piese, pe care îl asculți pe nerăsuflate. Când îl descoperisem deja nu se mai găsea pe piață, și îmi amintesc cum am dat peste el pe Okazii. L-am comandat și a ajuns prin poștă, de undeva din afara Bucureștilor, și nu mi-a venit să cred că cineva ar vinde așa ceva. Auzind însă de concertele din Green Hours, am spus că nu pot rata ocazia. L-am căutat și i-am propus un interviu, deși mă temeam că nu va avea mult timp. Mi-a răspuns: „George I...


Norocul a făcut să nimeresc în curtea Green chiar în ultima seară a festivalului. Spun norocul pentru că pe scenă s-a aflat Luiza Zan, care a cântat cu pasiune și candoare, așa cum doar ea știe să o facă. Însă nu a fost singură. Au acompaniat-o carismaticul  Alex Harding, un interpret de bari-sax (saxofon bariton), care a adus cu el o parte din spiritul jazzului new-yorkez, și Peter Sarik, un foarte apreciat compozitor și pianist din Budapesta.  Piesele interpretate de cei trei au curs legate de atmosfera primitoare a locului, iar Peter, prin pianul lui, a reușit să fie un adevărat integrator al acestui trio, un liant între voce și saxofon. M-am bucurat de scurtele istorisiri cu care Luiza a introdus fiecare piesă în parte. E minunat să știi ce...


OPEN SOURCE TRIO Am început serile de jazz de la Green Hours Jazz Fest #7 cu OPEN SOURCE TRIO. Nici că se putea mai bine. Cei trei sunt Momchil Atanasoff (pian), Rayleymon Janga (bass) și Juri Schewe (tobe), și vin din Bulgaria, Curacao și Germania. Și nu e nimic mai greu decât să începi să povestești un concert de jazz. Pentru că în spatele muzicii care ajunge la tine se întâmplă multe lucruri, pe care le poți observa sau nu. Este vorba de dialogurile care se nasc între cei trei. Apoi între ei și public. Este vorba de ce aduce fiecare în mesajul transmis, și cum reușesc să se piardă individualitățile în rezultatul final. Cert este că împreună sună fantastic. Pianul pare să își asume rolul de lider, punctând cu...


Trei instrumentişti intră pe scenă. Trompetistul, Eric Vloeimans, olandez, îmbrăcat foarte fistichiu, cu o bluză colorată şi înflorată, şi nişte pantofi roz aprins. Tuur Florizoone, acordeonistul, belgian, şi Jorg Brinkmann, violoncelistul german. Eric, formatorul grupului, ne povesteşte cum la început ura acordeonul, până când l-a auzit pe Tuur într-o zi şi s-a hotărât să facă neapărat un proiect cu el. De la început m-au convins cu umorul lor. Un grup închegat, nu numai din punct de vedere instrumental ci şi din chimia dintre ei. Când a început să cânte trompeta, cineva de lângă mine a spus: “Nu mă gândeam că o trompetă poate suna atât de chill, mă aşteptam la o gălăgie de fanfară”. Şi într-adevăr, trompeta lui Vloeimans scoate un sunet atât de cald şi plin, totul are o...