-

Highlights de la FNT 2016

 
 

Meteorul

Autor: Friedrich Dürrenmatt. Regizor: Mihai Măniuțiu.

Prezentat de: Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Cu: Marian Râlea, Ion Rizea, Claudia Ieremia. Scenografie: Adrian Damian. Muzica: Ada Milea. Coregrafie: Vava Ştefănescu. Light design: Lucian Moga 

Domnnul Schwitter (interpretat de Marian Râlea ) nu mai moare odată. Moartea pare să îl însoțească la fiecare pas, dar nu îl atinge, deși o pregătește la fiecare pas. Deși însoțit de interesele celor din jurul lui, nu-i prea pasă ce și pe cine lasă în urmă. Pare cum toate lucrurile care i se adresează nu îl afectează pe el, ci numai pe cei din jurul lor.

Domnul Schwitter își trăiește „învierea”, întorcându-se în atelierul în care și-a petrecut tinerețea. Actualii locatari ai atelierului, Hugo și Augusta, par onorați de vizita laureatului premiului Nobel pentru literatură, însă, în realitate, acesta îi stânjenește. Aici își pregătește în repetate rânduri decorul pentru a muri, dar nici aici nu se întâmplă. În schimb, cei din jurul lui mor rând pe rând. Tot aici, cu un soi de egoism, arde manuscrisele care i-ar fi îmbogățit editorul și banii care ar fi îmbogățit urmașii. Nu vrea să lase nimic în urmă, dar cumva le supraviețuiește tuturor. Să fie oare blestemul scriitorului a cărui memorie supraviețuiește, imaterial, tuturor?

Punctul orb

de Yannis Mavritsakis. Regia şi universul sonor: Radu Afrim. Prezentat de Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti.

Cu: Ada Simionică, Ioan Coman, Clara Flores, Cristian Popa

Veneam la câteva zile după un alt Afrim: „Între noi totul e bine”. Un spectacol pe care l-am simțit complementar lui Familly Affairs, un alt portret de familie din imaginarul aceluiași regizor. „Punctul orb” însă schimbă cu totul registrul. Este povestea unei tinere văduve care, fără a accepta moartea soțului ei și susținând încontinuu că acesta este plecat într-o călătorie și trebuie să se întoarcă, se expune unor diverse situații, doar-doar va trece peste. Dar nu reușește. Dimpotrivă, tot ceea ce face ori nu i se potrivește, ori îi aduce și mai multă suferință. Cere concediu, dar este concediată. Se lasă pradă bărbaților, dar sfârșește prin a-i îndepărta. Singura care o poate aduce aproape de a-și vedea punctul orb este vânzătoarea de flori. Însă nici ea nu izbutește.

Punctul orb este acel unghi în care nu putem vedea. Un unghi mort al sufletului și al minții fiecăruia, în care pur și simplu nu pătrundem. Nu vrem, nu ne propunem. Iar piesa te invită să faci tocmai acest lucru.