-

Mai aproape de muzică și de natură – Gărâna Jazz Festival, ediția a XX-a

 
 

iulie 31, 2016


Am plecat vineri spre Gărâna cu inima strânsă; nu prea știam la ce să mă aștept. Era primul festival de jazz la care mergeam și nu cunoșteam foarte bine genul. Auzisem că este un festival cu tradiție, un loc unde oamenii se știu și vin în fiecare an cu drag.

Am descoperit foarte repede că așa este și am intrat cu forță și bună dispoziție în ritmul festivalului. Înconjurată de prieteni buni, și ei la fel de entuziasmați, am pornit împreună să explorăm zonele festivalului: scena principală din Poiana Lupului, cu butuci vechi de copac pe post de băncuțe, o imagine specifică festivalului, căci am înțeles că butucii sunt acolo de la prima ediție; Hanul „La Răscruce”, veche gospodărie de „pemi”, locuitori veniți din Klatau și stabiliți în Banat, cu o prispă largă și umbroasă unde am descoperit bucuria concertelor de după amiază. A treia și ultima „scenă” a fost vechea Biserică Catolică din Satul Văliug, locație cu o acustică fantastică pentru concertele de jazz.

La Gărâna nu m-am împrietenit doar cu locurile faine descrise mai sus, ci și cu muzica nouă pe care o descopeream. Am ascultat muzică de vineri până duminică, de la prânz până seara, în fața unei scene mari, în primul rând, sau de pe o băncuță dintr-o prispă de casă veche. Au fost multe ore de jazz, care m-au ajutat să înțeleg despre ce e vorba și cum se ascultă această muzică: este un limbaj intim, dar zgomotos, inspirat din viața și experiența celui care îl cântă, o improvizație colectivă care te invită să fii foarte atent la ce se întâmplă pe scenă ca să poți înțelege.

Un concert de vineri seara, cu care a și debutat experiența mea la festival, a fost cel care m-a făcut să îndrăgesc jazz-ul în restul zilelor la Gărâna. I-am văzut pe scenă pe cei de la EYOT, o trupă din Nis, Serbia, înființată în 2008 și câștigătoare a numeroase premii muzicale. Am înțeles și mi-a plăcut imediat sunetul diferit al jazz-ului lor – era ceva modern, foarte atrăgător, dar în egală măsură complex. O combinație de pian sofisticat, folclor balcanic și muzică electronică… și punk și rock. Fiecare influență era bine gândită și integrată în compoziția muzicală, astfel că totul se auzea firesc. Mi-a plăcut naturalețea și lejeritatea a tot ce se întâmpla pe scenă, și mi-a fost greu la început să realizez că de fapt de asta m-am împrietenit atât de repede cu ceva ce auzeam pentru prima oară.

Concertul EYOT a fost plin de energie și emoție, un performance care te conectează cu lumea ta. Am simțit-o ca pe o experiență foarte personală. Despre asta cred că este vorba la Gărâna, despre muzică bună și descoperiri personale, despre natură și oameni noi. E un festival care își lasă amprenta asupra ta, dacă ești atent, și te invită subtil și data viitoare.