-

Maimuța nr. 35. Ouăle lui Tarzan

 
 

octombrie 1, 2017


Luni seară am fost la avanpremiera celui mai nou documentar regizat de Alexandru Solomon, „Ouăle lui Tarzan”. Exact: Tarzan – omul-maimuță, aici urangutanul cu numărul 35 dintr-un institut medical care studiază maimuțe.
Filmul are ca punct de plecare legenda care a circulat începând cu anii ’20, cum că Stalin ar fi avut în plan crearea unor oameni hibrid, o nouă specie de om-maimuță care să devină prototipul soldatului invincibil. Se spune că astăzi ar exista un laborator care ar face astfel de experimente în Suhumi, capitala Abhaziei.

Documentând povestea reală a institului abhaz din centrul acestei legende, filmul lui Solomon include și câteva imagini din anii ’20, care dau culoare poveștii originale. Special este și locul unde se petrec toate acestea. Abhazia este o republică care funcționează în regim autonom, situată în nord-vestul Georgiei, care și-a câștigat independența abia în 1992. Este prezentată ca un loc aparte în care oamenii își respectă strămoșii, tradițiile și au o demnitate specială.
Cu toate acestea, sunt mai mult captivi în teritoriul lor, asemenea maimuțelor în cuști. Au nevoie de trei pașapoarte ca să poată călători în afara Rusiei, de exemplu.
Institutul de Cercetare pentru Patologie şi Terapie experimentală din Suhumi nu se mai bucură nicidecum de faima pe care o avea acum aproape un secol, însă legendele care circulă încă în legătură cu el îl transformă într-un loc în care adevărul și utopia se întâlnesc permanent.

Filmul-documentar mi-a plăcut în primul rând pentru felul în care a prezentat oamenii și cultura lor, atât de diferită de a noastră. Mi se pare un exercițiu de curaj artistic să ai un astfel de proiect, să reușești să te apropii de niște străini, în definitiv, și să îi faci să își spună povestea într-un documentar. Care poate stârni și controverse, inevitabil.

La sesiunea de Q&A de la avanpremieră un spectator georgian și-a exprimat punctul de vedere spunând că filmul face propagandă pro-rusă și că denaturează adevărul istoric. Este destul de alunecoasă discuția despre adevărul istoric în contextul unui produs artistic, fie el și documentar. Dar probabil acesta este un risc asumat de echipa de producție.
De asemenea, filmul a mai ridicat discuții în ce privește teoria evoluționistă a lui Darwin și evoluția speciilor. Diverse scene din film prezintă apropieri în modul de comportare al omului și al maimuțelor, care pe unii îi pot pune pe gânduri, în vreme ce pe alții îi pot înverșuna și mai tare.

Cum ar fi arătat un asemenea om-hibrid sau ce fel de utopie s-ar fi instalat pe pământ dacă astfel de experimente ar fi avut succes nu putem ști. Dincolo de legende însă, avem un film care ne prezintă o cultură radical diferită de a noastră, multiplele capcane ale istoriei, dar și urmele lăsate de războiul dintre Georgia și Abhazia, și lipsa de comunicare dintre generațiile de acolo. Un film care mai mult problematizează decât să ofere răspunsuri. Cred că de asta mi-a plăcut cel mai mult.

Ce am învățat de la sesiunea de Q&A: Nu întotdeauna clasificările de pe Cinemagia sunt dintre cele mai nimerite – de exemplu, pe pagina documentarului, el apare și ca SF, gen de care nu se apropie mai deloc. Așa că unii spectatori veniseră cu anumite așteptări de-acasă, care le-au și fost date peste cap. Dacă o parte veniseră pregătiți să vadă un documentar în genul BBC, cu voice-over, alții se așteptau la un film clasic, de ficțiune. „V-am mințit pe amândoi, dar fără intenție”, a spus, zâmbind, Alexandru Solomon.

Ca să nu spuneți că v-am mințit și noi acum, puteți vedea singuri documentarul în cinematografele din țară începând cu 6 octombrie.

Majoritatea articolelor de aici au apărut inițial în varianta tipărită a Revistei Arte și Meserii. Dacă ți-a plăcut, probabil mai vrei. Și noi mai vrem să tipărim.