-

Marele Picnic ShortsUP, sau cum să-i închizi gura unui bucureştean

 
 
 
Am crezut că, la fel ca la ediția de la Romexpo, îmi va fi lejer să critic şi Marele Picnic ShortsUP, care a avut loc la Grădina Botanică, pe 24 şi 25 iulie. În fond, mă așteptam la filme care nu mi-au plăcut la ediţia de la Romexpo, acum ecranizate în aer liber, unde nu ai nici măcar confortul scaunelor: inevitabil ar fi trebuit să am de ce să mă plâng. Cumva, cineva a uitat să le spună asta şi organizatorilor.

În primul rând, filmele au fost reselecţionate şi nu ştiu cui trebuie să-i mulţumesc pentru asta. Fără să vă stric plăcerea de a descoperi singuri peliculele acestea, vă pot recomanda câteva care vă vor urmări toată viaţa. Fie că este comedia care vă va determina să vă naraţi toate mişcările (Pistolarul, r. Eric Kissack, SUA, 2014), filmul care vă va face să urlaţi din când în când, spasmotic „UNDE E BELGIA?” (Problema Voorman, r. Mark Gill, UK, 2012) sau scurtmetrajul care va influenţa toate viitoarele păcăleli de 1 aprilie în care este implicată o maşină (Alice şi cu mine, r. Micha Wald, Belgia, 2004), filmele au fost o plăcere de urmărit, mai ales când un câmp întreg de oameni râd isteric în spatele tău.

În al doilea rând, locul de desfășurare este o bijuterie modernă. N-am mai fost din Şcoala Generală în Grădina Botanică şi am fost convinsă că ideea de a sta pe jos, pe o păturică, în timp ce gâzele te vor ataca pe toate fronturile nu a fost inspirată, dar m-am înşelat. Cu biletul pentru eveniment puteai să intri cu două ore înainte şi să te plimbi pe Strada Portocalelor (care se intersectează cu Strada Bananelor), respirând în sfârşit puţin aer curat în mijlocul Capitalei.

Având în vedere că am acoperit cele mai importante elemente ale evenimentului, nu-mi rămâne decât să caut nod în papură. Într-adevăr, preţurile au fost mari la chioşcuri şi cozile mult prea lungi.

Dar Marele Picnic ShortsUP este genul de eveniment de care devii dependent şi începi să-l pui pe lista de adunări de la care nu poţi lipsi în anul care urmează. Genul acesta de ieşiri ar trebui să definească vara în Bucureşti.

Nu pot încheia decât parafrazând un citat de la una din producţiile româneşti de la Marele Picnic: „Este uluitor cât de uşor poţi să-i faci o bucurie unui copil şi cât de greu unui adult” (Ela, Panda şi Madam, r. Andrei Răuţu, România, 2013). Se pare că, de fapt, nu este atât de greu: dă-i o pătură, o bere şi o selecţie inspirată de filme scurte şi nu te va deranja timp de două nopţi la rând.

Majoritatea articolelor de aici au apărut inițial în varianta tipărită a Revistei Arte și Meserii. Dacă ți-a plăcut, probabil mai vrei. Și noi mai vrem să tipărim.