-

RUSE – între grade plus şi grade minus

 
 

ianuarie 27, 2013


Pe Ruse nu prea mai ştiu cum să îl descriu, este schimbător ca vremea din ultima perioadă, astăzi e cu grade plus, mâine e cu grade minus. Este scriitorul rebel, cu aşteptări nedeclarate de la o ţară care îl dezamăgeşte. Este cel care ar locui în California, scriind pentru o revistă de acolo (dacă ar fi să creadă ce inventează el însuşi prin interviuri). Este un ghimpe în coaste pentru unii, o speranţă a literaturii pentru alţii. El este decât Andrei Ruse.

Dilăr
Acu’ un an şi ceva discutam pentru prima dată cu Ruse, într-un interviu ce a durat vreo două ore. Am scris şi un articol despre asta, s-a numit „30 de pagini de scenariu” (v. pag. 77). Era vorba pe-atunci că Dilăr pentru o zi, al doilea roman al său, va apărea  ecrane, alea mari. Între timp, lucrurile au luat o altă întorsătură, filmul nu s-a mai întâmplat, iar scenariul nu se ştie pe unde a rămas şi în ce formă. „Regizorul a vrut neapărat să facă filmul; m-am enervat, i-am dat cartea, i-am zis „faci ce vrei.” Eu nu pot să fac un scenariu după cartea asta şi să-mi bat joc de ea. I-am zis că eu pentru *w#£ de euro nu-mi bag pula în cartea mea şi o transform într-un film de acţiune.”

A trecut ceva timp de la lansarea pe piaţă a Dilărului, de la interviu, de la scenariile mentale şi scenariile scrise, iar acum umblă vorba-n târg că Dilăr pentru o zi va fi tradus în Serbia.

Soni – before
Cel de-al doilea interviu cu Andrei a fost un soi de before and after lansare Soni ediţia a treia. Într-o după-amiază de august am încercat să închegăm un interviu, întrerupt de nenumărate telefoane disperate. Noroc că era Ruse în perioada când devenise „mai sociabil” şi a reacţionat cu detaşare la multele pauze, nescuzabile de regulă într-un interviu jurnalist-artist. Dar, din această pseudo-discuţie literară am înţeles, totuşi, că Soni şi-a căpătat finalul pe care trebuia să îl aibă de la început. „Finalul [de acum] este cel pe care l-am gândit inițial. Doar că atunci când am terminat cartea eram într-o stare mai ciudată şi am simţit nevoia să mai continuu cu nişte capitole. Finalul original este că ea scapă de cancer şi rămane cu băiatul ăsta, Mihai. După toată alergătura din carte, într-un final, ea rămâne cu el… şi poate să moară, sau poate să nu moară. Se poate întâmpla orice.”

Un final mult simplificat, după umila-mi părere, o neasumare a responsabilităţii pentru ceea ce s-a scris, implicit, scos pe piaţă, în primă fază. Dar artistul face ce vrea, mai ales dacă poate. „Eu credeam că în momentul în care o carte este publicată, s-a sfârşit. Munca ta ca scriitor e gata, e pa. Mai târziu mi-am dat seama că oricum munca mea o să fie gata la un moment dat, dar deocamdată sunt în viaţă, de ce să nu scot o carte mai bună dacă pot?” După ce a tăiat trei sferturi din carte (tot ce ţine de referințe literare, muzicale, cinematografice, etc.), cartea a devenit mai simplă, aproape o altă carte, care va rămâne în forma asta finală.

Soni – after
La interviul următor ne-am văzut după lansare, care a ieşit aşa cum trebuia să iasă, la care a venit lume, s-a vorbit, s-a plecat la băută şi la revedere. Ruse urăşte lansările, probabil mai ales pe ale lui. Reacţiile au apărut şi ele. „Băi, după lansare, cred că la trei zile, a început puhoiu’ de mesaje. Iar lumea e mult mai încântată decât la prima ediţie. 90% dintre ei spun că e mai bine, e perfect finalul. Parcă ar fi altă carte.” Şi da, este o carte reinventată, la o editură nouă, cu şanse de a atrage un public nou care abia acum o descoperă. La un moment dat, s-a promulgat ideea că ar putea deveni o carte-cult, mai ales după toată nebunia creată de puştimea cititoare de Soni. Însă „n-a ajuns. Mai bine”, a susţinut convingător Ruse, dintr-un fel de sentiment confuz, ori de părere de rău, ori de jemanfişism.

Zaraza
Despre Zaraza, următorul roman, pe scurt: „Va fi un roman de obsesie.” (Ruse)

Niţel poezie & proză
Ruse scria la un moment dat poezie, ceea ce nu prea mai face, decât foarte puţin şi foarte rar. Nu mai separă poezia de proză, ci inserează poezia în proză. Cam toate tripurile existente în Dilăr sunt şi au poezie, devenite chiar punctele forte ale cărţii. Lirismul este transformat într-o poveste scurtă, naturală, atrăgătoare, de impact. Cât priveşte poezia care este scoasă acum în România, Ruse nu este prea încântat, comparând poeziile de acum cu bannere de supermarketuri. „Poţi oricând să bagi un logo acolo. Se pune accentul pe formă în poezie. Toată lumea învaţă formă şi, în rest, nu îţi spune, de fapt, absolut nimic.”

Cu toate acestea, comparând piaţa de poezie din România cu cea din străinătate, realizezi că noi stăm destul de bine. Inclusiv proza noastră poate fi comparată cu cea din afară. Însă, spre deosebire de acest „în afară” ademenitor, „România nu are o piaţă pentru proză, care să ofere de toate pentru toate gusturile, aşa cum sunt şi cărţile cu vampiri sau romanele pentru femei necăsătorite.” Doar astfel am putea spune că avem o piaţă de carte care funcţionează.

Fie că e vorba de poezie, fie că e vorba de proză, la un moment dat, unii dintre marii susţinători ai scriitorilor se regăseau sub forma cenaclurilor literare. Însă nici acestea nu mai sunt ce-au fost odată. S-au transformat în grupări care ori înjură scriitorii, ori îi laudă, scăpând din vedere motorul iniţial de bună funcţionare al acestora, dezbaterea. „La cenaclu te duci ca să dezbaţi, dar acum nimeni nu stă să dezbată. Ori se-njură,ori se laudă, una din două. Când te-njură înseamnă că eşti pe drumul cel bun, când te laudă începi să-ţi pui probleme.”

Niţel fuck this shit, I’m out of here
De când am vorbit cu Ruse a plecat din ţară, dar s-a şi întors. A stat în cercuri de artişti, a citit, a scris. A plecat cu gândul că va rămâne acolo. Dar s-a întors în ţara unde, în fiecare zi, i se reaminteşte de ce vrea să plece (în continuare). A părăsit ţara cu gândul că nu are ce lăsa în urmă, că nu pierde nimic. Într-un viitor mai îndepărtat se vede în străinătate, clar nu în România, iar dacă următoarea carte pe care o va publica nu va fi tradusă, va abandona „meseria” de scriitor. „Dacă a treia carte pe care o voi publica nu va fi tradusă, înseamnă că nu o să mai fiu scriitor, nu mă văd scriitor. Renunţ să mai public.”

Replică de final:

Smile and wave!

Majoritatea articolelor de aici au apărut inițial în varianta tipărită a Revistei Arte și Meserii. Dacă ți-a plăcut, probabil mai vrei. Și noi mai vrem să tipărim.