-

Țara moartă. Eseu documentar

 
 


„Țara Moartă”, noul film al lui Radu Jude, este plasat undeva la granița dintre documentar și „film artistic”. Sau, așa cum l-a definit autorul, un „eseu documentar”.

Regizorul construiește în jurul unei colecții impresionante de fotografii, recent descoperite la Slobozia, aparținând lui Costică Acsinte. Din aproximativ 900 de imagini identificate, filmul păstrează 400-500. Coloana sonoră este constituită din două elemente principale: însemnările în propriul jurnal al unui medic evreu (Emil Dorian), citite de însuși Radu Jude – fapt ce reprezintă, așa cum a spus regizorul la premieră, asumarea personală a acestui demers cinematografic, precum și cântece și discursuri din filme de propagandă carliste, antonesciene și chiar comuniste sau din arhivele naționale.

Sunt multe detalii ale filmului care merită atenția privitorului: alegerea fotografiilor, de multe ori înfățișând momente dramatice de familie; păstrarea cu bună intenție a erorilor faptice din jurnalul lui Emil Dorian, cu scopul de a nu-i altera autenticitatea; alăturarea poveștilor care creează mesajul de ansamblu.

Povestea documentarului se încadrează în preocupările cercetărilor lui Radu – discriminarea în România și, în mod particular, antisemitismul (direcție asumată și în „Inimi cicatrizate”) – și spune povestea apariției acestuia în România, și dezvoltarea lui către ceea ce a fost Holocaustul românesc.

Și nu întâmplător folosesc aceste cuvinte. Filmul ne spune, și este important să conștientizăm, că acest Holocaust românesc, încă negat de foarte multe persoane, a existat. Și încă într-o formă mult mai feroce decât ne putem imagina. Negarea acestei pagini din istoria recentă a României este parte din demersul de a ascunde sub preș ororile trecutului și a scoate la lumină „virtuțile poporului român”.

La finalul filmului, cineva a spus, dorind să sublinieze că poate nu suntem noi în măsură să judecăm evenimente pe care nu le-am trăit, următoarele cuvinte: „ei, ori fi făcut ei ceva…”. Cine?, ne-am întrebat cu toții revoltați. „Și evreii, și nemții…”. A fost momentul în care am realizat că demersul lui Radu este unul obligatoriu pentru o țară cu o igienă morală sănătoasă. Pentru că lipsa educației, a cunoașterii, a asumării, te poate face să justifici ucideri în masă prin „or fi făcut ei ceva”. Cât despre autorul acestei remarci, Radu Jude s-a limitat la a-i atrage atenția că o astfel de declarație îl face susceptibil de un „antisemitism soft”, deși înclin să cred că a fost la un pas de a-l da afară.

Majoritatea articolelor de aici au apărut inițial în varianta tipărită a Revistei Arte și Meserii. Dacă ți-a plăcut, probabil mai vrei. Și noi mai vrem să tipărim.