-

Totul se întâmplă la țigară

 
 

E clar: personajele din „După ploaie”, de Sergi Belbel, au fiecare de îndurat prea mult. După ce că nu a mai plouat de doi ani, trebuie să urce pe jos până pe acoperișul clădirii de 49 de etaje pentru că liftierul, un „poponar trădător”, se pricepe să identifice mirosul de țigară interzisă proaspăt fumată. Distopie? Poate dacă restul n-ar suna atât de familiar.

Timp de două ore, cât durează spectacolul, stăm liniștiți în fotoliile din teatrul Apollo111, dar ce nu știm la început e că în fața noastră urmează să se dezlănțuie lumea. Acolo se întinde platoul celei mai înalte construcții din oraș, cu tonurile sale de gri-corporatist și vederea acoperișurilor unor mașini monocrom-corporatist – decorul în care apar chiar ei, Corporatiștii, asortați perfect ocaziei.

De fiecare dată când unul dintre cei care lucrează la o foarte importantă firmă intră în scenă, odată cu el apar și o mică dramă personală și o mare dramă umană: Divorțul, Contemplarea Sinuciderii, Iubirea Neîmplinită, Iubirea Aproape-Împlinită, Iubirea Imposibilă, Maternitatea Improbabilă, Dezechilibrul Mintal, Dezechilibrul Profesional, Subconștientul Razna, Superficialitatea, Singurătatea ș.a.m.d.

Într-o aglomerație de genul ăsta, e chiar util să știi că, de la o asemenea înălțime, în „vreo opt secunde, cam așa” totul se poate încheia definitiv.

Ce e prea mult?

Șeful Administrativ, Programatorul, Directoarea Executivă, Curierul, Secretara Blondă, Secretara Castanie, Secretara Roșcată și Secretara Brunetă sunt personajele fără nume prin care putem vedea nu numai toate tipologiile umane de oraș, dar și toate contextele în care s-ar putea regăsi ele. Fiecare caută pe cineva, fiecare așteaptă să se întâmple ceva care să schimbe, fiecare schimbă el însuși lucrurile sau le suportă consecințele.

Ascunzându-și țigara, fiecare se gândește la cum e perceput. La fel și cei din sală, când o Secretară își imaginează veșnica sa pomenire și se gândește că „te faci urâtă când te lovești de pământ”. Oferind o țigară altora, sau acceptând-o, fiecare stabilește o legătură prin câte un „e prima dată când urc aici”.

Tot țigara face loc celor mai profunde gânduri și micilor revelații numai bune de trecut cu vederea. Ca atunci când, nerăbdător să vină ploaia, unul dintre personaje își dă seama că nu mai știe cum e și se întreabă dacă îi mai place.

De parcă am zapa printre canale, dăm la câteva scene distanță de bătăi, sex, paranormal, meditație, romantism, real, vis, copii, moarte, prietenie, țipete, happy-end-uri și plânsete. Ce ne salvează în acest tămbălău, este faptul că peste toate stă un umor foarte bine construit. Datorită lui, ceea ce începe ca un clișeu este deturnat, ceea ce frizează penibilul este transformat, ce atinge tragicul este potolit.

Și, dacă te gândești că în meniul de la barul Apollo111 găsești nuci psihotronice, atunci nici folosirea puterii telekinetice a minții din piesă nu mai pare atât de îndepărtată de realitate.

Este ceea ce este

Insultată în toate felurile posibile, o Secretară spune că o distrează persoanele care se descriu pe sine jignindu-i pe ceilalți. Poate în asta e o mare parte din umorul piesei: fiecare dintre noi are ocazia să se regăsească în personaje, pe rând.

Așa ne amuză și în momentele bune, și în cele rele. Așa suntem cu toții jigniți cu blândețe și cu toții iertați la final. Iar asta se datorează și jocului precis și plin de viață al celor de pe scenă, care fac vizionarea o plăcere și dau un contur la fel de exact chiar și personajelor despre care doar povestesc în trecere.

Ce recunoaștem și ce nu la noi, ce nici nu mai știm despre noi, ce s-a pierdut în fumul de țigară, ce s-a găsit – toate stau ascunse în câte o replică, în câte un gest. Identitatea și impostura, autenticitatea și simulacrul, apropierea și complicitatea.

În „După ploaie” e toată încrengătura din viața noastră cea de toate zilele, pe care, poate, dacă nu am lua-o atât de tare în serios, am putea să o vedem mai des în întreaga ei frumusețe.

 

Ce mai e de zis

Spectacolul a avut premiera pe 18 februarie, au fost deja încă trei reprezentații, și se mai joacă pe 24, 25 și 28 februarie. Unde? La Apollo111, în Palatul Universul.

 

Traducerea textului original: Delia Prodan

Regie: Alexandru Maftei

Scenografie: Vali Ighigheanu

Mișcare scenică: Arcadie Rusu

Distribuție: Andrei Aradits, Raluca Botez, Bogdan Dumitrescu, Ioana Flora, Lucian Pavel, Andreea Mateiu, Ana Turos, Dana Voicu