-

Autori Alexandra Nistoroiu



Articole


Treaba e că, și dacă am fi avut altă treabă în weekendul acela, nu ne permiteam să ratăm The Kooks. Vin pentru prima dată în România și cântă pe 13 august pe scena principală a festivalului Spellground. Luke, Hugh, Peter și Alexis se autodescriu drept „niște curve”, dar e doar felul lor simpatic de a spune că s-au tot plimbat printre stiluri. Sunt influențați de The Rolling Stone, The Beatles și Bob Dylan și contribuie la ceea ce face rock-ul britanic de versatil și plăcut la atingere și ascultare. Au câștigat de patru ori discul de platină în Anglia, de două ori în Irlanda și o dată în Australia. În România, probabil că au fost mai mult piratați sau ascultați pe Deezer și Spotify. După douăsprezece ani de muzică, patru...


Cei mai mulți dintre noi au văzut deja Editors, dar dacă ar fi să votăm un singur nume pentru care mergem la Spellground, la cei mai dandy dintre britanici ne-am opri fără îndoială. Așa e când redacția e plină de fete, ar spune cineva răutăcios. Dar nu e așa. În cazul meu cel puțin, votul l-ar da fluturașii care îmi revin în stomac când îmi amintesc cât de frumos s-a auzit Papillon la Exit în Serbia. Eram la doi metri de scenă, înconjurată de străini transpirați și în puține momente din viață cred că am fost mai fericită și mai împăcată. În România, Editors revin cu tot cu „visele” lor. Vor promova cel mai recent album al lor, In Dream, primul lor disc producție proprie 100% și un reminder stilistic,...


Din Constanța până în Năvodari, Spellground ne așteaptă cu cinci zone de distracție: MASTERGROUND, PLAYGROUND, LET’S PARK!, CAMPGROUND si BEACHGROUND. MASTERGROUND – Campus Universitar Ovidius Este centrul de comandă al festivalului. Cel către care duc toate drumurile. Fiindcă găzduiește două dintre cele trei scene ale festivalului: MASTER STAGE (pe care cântă headlinerii și trupele internaționale) și GROUND STAGE (pe care urcă trupele românești). Programul îți va permite să îi vezi pe toți sau pe oricare dorești. PLAYGROUND – Baza sportivă Universitatea Ovidius Spellground e despre muzică, dar și un pic mai mult. Pentru deconectare, îți mai propune competiții sportive în gașcă. La playground îți poți provoca prietenii la un meci de fotbal, baschet sau tenis. Va face așteptarea concertelor în timpul zilei mai fun. LET’S PARK! – Parcul Tăbăcăriei Este zona cu...


FASCINAȚIE, predicat. „Să înțeleg care e treaba cu ea.” De prima dată când am văzut-o jucând – la Ploiești, în piesa lui Afrim, And Bjork, of course – mi-au rămas în minte două lucruri: râsul Nicoletei (atunci seducție, așa cerea rolul) și vocea ei (perfect de moale, perfect de groasă). Cu vocea asta calibrată exact cum trebuie, mi-a povestit la sfârșitul verii și începutul toamnei despre drumul ei și legăturile cu oameni care l-au marcat, despre cum e să nu-ți mai faci planuri, despre ce i-a dat și ce i-a luat teatrul. În martie, la opt ani după ce o văzusem jucând prima dată în Ploiești, am mers la premiera Aleargă, prima ei producție cu adevărat independentă, proiect pentru care a „alergat” să rezolve de la concept la logistică și...


Deși are o educație muzicală solidă în spate, pe plan artistic, Dan a crescut cel mai mult ca autodidact. Mare parte din ce face azi ca muzician a învățat de unul singur și tocmai acest proces l-a făcut să își ia mai în serios meseria. A înțeles că inspirația poate fi creată, nu trebuie să o aștepți. „Nu pică pară mălăiață e calea pe care trebuie să o iei. S-a dezvoltat un fel de misticism așa, ca și cum totul ține de talent, de ți s-a dat, știi? Poate are legătură și cu asta, dar mai mult contează cât de mult muncești.” Sunt aproape optsprezece ani de când a pus bazele primei trupe Byron, cu B mare. Și eram curioasă dacă există un moment în cariera lui pe care îl...


octombrie 22, 2015


Câteva dintre evenimentele la care vom fi cu reviste la final de octombrie: 22 octombrie 2015 , ora 19.00 -Teatrul Odeon- piesa „Family Affairs” 23,25 octombrie 2015, ora 19.30-Centrul Național al Dansului București-piesa „Coregrafie de grup” 25, 26 octombrie 2015, ora 19.00, în cadrul Festivalului Național de Teatru-Teatrul Odeon-„Viză de clown” 25-27 octombrie 2015, ora 21.00, Unteatru-spectacolul „Trădare” 30-31 octombrie 2015, ora 22.00, Unteatru-spectacolul „Trădare” 31 octombrie, 1 noiembrie 2015, spectacolul „Simuliert”-Centrul Național al Dansului București 31 octombrie, ora 19.00 -concert FIRMA, Teatrelli Club 1 noiembrie-Lansarea oficială #RAM12, Control Club (revenim cu detalii)   Arte & Meserii se distribuie gratuit. Este un cadou pe care te invităm să îl împarți cu prietenii dacă simți, la rândul tău, că poveștile din artă culese de noi merită date mai departe. Mulțumim partenerilor...


Metallica, Death Magnetic. Ultimul album al trupei până la acel moment, I Disappear, răpit de solouri de chitară, îi lăsase pe fani mai mult confuzi decât trădați, iar filmul care i-a urmat, Some Kind of Monster, arătase grupul într-o nouă lumină, mai vulnerabilă. Era nevoie de un album al dracului de bun ca să scoată din mintea fanilor imaginea muzicienilor la o ședință de terapie în grup, discutând despre sentimentele lor. Și a venit: Death Magnetic. Portishead, Third. Singura trupă de trip-hop care a supraviețuit anilor ‘90 și-a dus sound-ul la următorul nivel pe Third, album care venea la doar 11 ani după precedentul. Rămâneau însă extrem de ușor identificabili. Câtă vreme Beth Gibbons și angoasele ei rămân responsabile de părțile vocale, Portishead o să sune a Portishead, dar pe...


A doua seară a Bucharest International Film Festival a fost păstrată pentru filmele românești. Și a fost o marți cu patru ceasuri bune. Autoportretul unei fete cuminți este un film românesc fără să fie cu adevărat românesc. Ia din umorul local exact cât îi trebuie, ia din realitatea înconjurătoare exact îi trebuie, dar le combină și recombină într-un mod cu adevărat original, care nu amintește nici de cinematografia românească clasică, nici de cea a noului val, nici de ce mai fac colegii de generație.  Dacă mă-ntrebați pe mine, regizoarea Ana Lungu joacă într-o ligă proprie. Și mă bucur că a inventat-o. Filmul e în primul rând un studiu de personaj. În rolul Cristianei, Elena Popa –ar trebui să fie ilegal să ai așa de mult talent într-un corp plăpând, ca...


Pe 2 aprilie, trupa FIRMA concertează alături de trupa franceză RAPSODIE în deschiderea festivalului Chants, sons sur scène2015, organizat de Institutul Francez. Evenimentul va avea loc în Club Control (str. C-tin Mille, nr. 4). Oferim o invitație dublă pentru un cititor norocos al revistei Arte & Meserii. Tot ce trebuie să faci este să dai share acestui articol pe contul tău de Facebook, cu tag către pagina Arte & Meserii  (https://www.facebook.com/RevistaArteSiMeserii)  și să ne spui în aceeași postare care e piesa ta preferată de la Firma. Ai timp până miercuri, 1 aprilie, la ora 12.00. Miercuri după-amiază tragem la sorți și anunțăm câștigătorul. Line-up: ora 20.00 open doors ora 21.00 Rapsodie www.rapsodie.pro ora 22.30 Firma https://soundcloud.com/trupafirma/sets/descantece-vol1 ora 00.00 Afterparty w. Leo: ”Collection alternatif” – Le milleurs parties du electro/pop/rock francais Facebook event Intrare: 25 lei...


Cum a fost experiența atelierului din București? M-a surprins că ne-am strâns atât de mulți, adică în jur de 50 de oameni în total. Abia am încăput. Și asta mă încântă foarte mult, că până acum, în ultimul an și jumătate, am avut alte experiențe legat de adunatul oamenilor în București. Înseamnă că am dat între timp semne bune. S-a semnalizat că exist și există acest fenomen. Și eu asta îmi doresc: să promovez stilul, dansul contemporan și să strâng la un loc cât mai mulți oameni curioși, care n-au dansat până acum. Am întâlnit oameni cu energii bune și în aceste patru zile ne-am unit, iar asta este un mare lucru pentru mine în București, să ne simțim atât de intens și să fim atât de legați din start....


De fapt, mai întâi m-a enervat. Cu echilibrul ei. Sunt ani buni de când am văzut-o prima dată jucând, încă locuiam în Ploiești și nu mi-era foarte clar ce am de făcut cu viața mea. Am prins-o în „And Bjork, of course…” a lui Radu Afrim. În personajul scriitoarei nevrotice și sado-maso, era vulnerabilă și înfricoșătoare în același timp, iar mie mi se părea nedrept că încape atât de mult talent în fata asta deja frumoasă, care, culmea, pare să știe exact ce trebuie să facă ea cu viața ei și chiar face asta. Anii au trecut, am tot văzut-o pe diferite scene din București, ba în teatre alternative, ba la Odeon. Între noi fie vorba, încă mi se pare că e ceva nedrept în alcătuirea ei. Știu ce-o să...


februarie 26, 2015


Singurul lucru enervant la Banco do tempo a fost că am plecat de-acolo conștientă de faptul că nu o să pot să îi scriu o cronică pe măsură. Cum explici un spectacol care a fost pe jumătate creat în fața ta, fără ca tu să te prinzi? Cum explici un spectacol pe care, de fapt, nimeni nu o să îl mai vadă, pentru că nu va mai fi jucat niciodată la fel? Hai să încercăm, totuși. În Banco do tempo sunt trei oameni care se joacă, improvizând simultan pe un schelet solid, menit să dea structură jocului lor. Se privesc și se ascultă, se întreabă și își răspund. Îndrăznesc. Se întâlnesc: trei chipuri ale artei și trei vârste ale expresiei. Un joc în care inocența și maturitatea sunt măștile pe...


februarie 24, 2015


Nu îi înțeleg pe cei care au găsit filmul ăsta plictisitor. Sau poate că nu vreau să îi înțeleg. Dar știu că sunt mulți, am avut destui în jur și aproape mă făcuseră să nu mă uit la film. Doar că eu mă îndrăgostisem deja de Boyhood dinainte să îl văd, știam două lucruri esențiale despre el: că e făcut de Linklater și că i-a dedicat 12 ani și toată pasiunea din lume. Ei bine, mă bucur mult că l-am văzut în sfârșit. Ce face Linklater aici e mult mai mult decât un experiment, mai mult decât o cascadorie. Este extraordinar tocmai prin banalitate. Pentru că banalitatea poveștii nu e, de fapt, decât reversul universalității. Dacă există un Dumnezeu al lucrurilor mărunte, Linklater e mâna lui dreaptă. E in-credibil Boyhood tocmai...


februarie 10, 2015


Coregraful Attila Bordás va ține un workshop intensiv de dans contemporan, în București, la Lotus Sport Club, între 19 și 22 februarie. Evenimentul face parte dintr-o serie mai amplă de workshop-uri susținute de artist din București până la Budapeste. Timp de patru zile, cursanții vor avea posibilitatea de a experimenta diferite fațete ale dansului contemporan. Sunt invitați toți pasionații de dans, urmând să fie create două grupe: avansați și curioși (începători). Grupa Curious este pentru cei care nu au avut încă niciun contact cu dansul contemporan, dar și pentru cei care practică dansul ca un hobby, ca să se simtă mai bine sau ca să se relaxeze. La avansați vor intra persoanele cu experiență într-ale dansului (nu neapărat contemporan). Sunt bineveniți aici dansatori cu diferite aptitudini de mișcare, cu tendințe...


E o dimineață de duminică, zi de toamnă însorită, dar friguroasă. Cu o seară înainte s-a terminat The Power of Storytelling și eu am plecat de-acolo pe jumătate motivată și fascinată, pe jumătate intimidată și timorată. Am mers pe jos mai mult de o oră, pozând frunze căzute și încercând să îmi revin. Au trecut prin fața mea câștigători de Pulitzer și Emmy, oameni incredibil de talentați, strălucind a pasiune și care par să fi găsit toate răspunsurile la întrebările care mă măcinau pe mine, dar care nu se tem încă să se întrebe de ce fac ceea ce fac. Asta spune și Cosmina la un moment dat: „trebuie să te întrebi destul de des de ce faci ce faci, să îți dai tot timpul motivații.” Până la urmă, și...


Nimic cool, dar nu mai puțin mișto Destul de contraintuitiv (m-așteptam să fie Tricky), pentru noi punctul culminant din Control Day Out a venit înainte de apunerea soarelui și s-a numit When Saints Go Machine, care a fost, de fapt, primul concert din festival pe care l-am prins. Nu e nimic cool la Nikolaj Manuel Vonsild, vocalul trupei.  Ce-ar putea fi cool la acest danez cu părul blond scăpat de sub control, tricouri prea largi, care nu îi vin deloc bine și expresia rockerului cu care te certai în liceu, pentru că el credea că știe totul despre muzică mai bine decât tine. Nu e nimic cool la el. Ce-ar putea fi, până la urmă, cool la un tip care urcă pe scenă și face, sincer, fără fițe, ce știe...


ANDREI RADU: Regulile de compoziție și cromatica grafică vor fi primele criterii urmărite Ce căutați să suprindă lucrările înscrise? Care sunt criteriile de selecție ale celor mai bune lucrări? Cele mai bune lucrări sunt cele care respiră originalitate, generând idei noi, integrând, totodată, regulile de compoziție necesare oricărei lucrări artistice. Pentru selectarea lucrărilor câștigătoare, vom urmări ca lucrările înscrise să respecte tema lansată, încadrându-se în layout-urile precreate, originalitatea stilului, dar și impactul vizual și atuurile grafice și cromatice ale fiecărei lucrări în parte. Există criterii de evaluare diferite pentru fiecare categorie: foto, ilustrație, design? Orice categorie are avantajele și dezavantajele ei. Tocmai  de aceea, criteriile pot fi diferite, însă regulile de compoziție și cromatica grafică sunt aceleași. Acestea vor fi primele criterii de selecție urmărite.       RADU MANELICI:...


Natural Dancing Bucharest a început dintr-o joacă, explică Dani: „A fost ceva spontan, îi ştiam pe dansatori, erau prieteni de-ai mei, mă vedem destul de des cu ei, făceam fotografie în spectacole şi, dacă tot era legătura asta între noi, am zis să profităm şi să încercăm să ne jucăm să vedem ce poate ieşi.” Îi fotografiase deja timp de trei ani în diferite spectacole. Fotografiile din sală nu îl mulţumeau, însă, pe de-a-ntregul: „De obicei, aveau un fundal negru, plat. Nu aveau aceeaşi poezie ca într-un spaţiu urban. Te îndrăgosteşti mai repede de o fotografie într-un spaţiu liber, natural, decât de una făcută pe o scenă cu o perdea neagră în spate.” Dani crede că Dancing Bucharest e în egală măsură al lui şi al dansatorilor cu care a...


Locul la UNATC Stabilisem să ne vedem la Cărtureşti. Cosmina a ajuns prima şi o găsesc aşteptând cuminte într-un colț, răsfoind o carte. Nu mai are părul lung, cuminte împletit al Voichiței. Acum îl poartă într-un bob ușor ciufulit, care îi scoate și mai mult în evidență ochii mari și limpezi, cu care ar fi putut spune toată povestea din După Dealuri și dacă Mungiu ar fi făcut un film mut. Ghemuită printre rafturile pline de volume, înfăşurată într-o haină groasă de iarnă, pare un copil cuminte, pe care nu îl vei prinde niciodată cu tema nefăcută. Pentru că la Cărtureşti toate mesele sunt ocupate, plecăm spre Bastiliei. Pe drum, Cosmina îmi povesteşte că a citit cândva o parte dintr-un număr rAM pe care l-a descoperit într-o cafenea: „Tot aşa,...


[DE UNDE EȘTI?] Vasi: Ai încercat să scrii direct în română? Nu, nu. A, ba da, am făcut un articol sau două. A ieșit ok, dar să scriu ficțiune n-are rost. Adică, e suficient de greu pentru mine să scriu în engleză, nu caut probleme adiționale. V: De ce alegi, totuși, să vorbești cu noi în română? Este și vorba de context. Sunt anumite contexte unde nu este firesc să vorbesc în engleză. Adică schimbă ceva între oameni. Mi-am dat seama că, atunci când vorbesc engleză, automat devin un om mult mai interesant. Devii alt om când vorbești altă limbă. Și asta e valabil și pentru români. Se simt altfel. Au trecut o graniță, cumva. Se bucură de o șansă de a vorbi engleză. Și eu, din nesimțire, refuz să...

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!