-

Autori Oana-Andreea Răcaru



Articole


Oana: De ce era nevoie de un Club al Scriitoarelor? Erika: Motivul principal pentru care am făcut acest club a fost că eu mi-am dorit un mediu în care eu să mă pot întâlni cu alte fete care scriu, să pot cunoaște scriitoare românce contemporane. Una e să ai un blog și să vină lumea să-și dea cu părerea. Tu nu ai parte de critică, de recenzii, de vreun feedback. Am decis să fie doar pentru femei pentru că atunci când suntem doar între femei suntem parcă mai comode, mai confortabile, mai dispuse să ne exprimăm opiniile. Un alt motiv a fost fetița mea, căci prezența ei m-a îndemnat să fac ceva important. Sinceră să fiu, la început nu mă așteptam să ducem lucrurile chiar până aici. Sunt foarte fericită...


Dora, o artistă adolescentă de 18 ani, se îndrăgostește de Luna, o tânără atipică, cu cinci ani mai mare decât ea. Și Luna se îndrăgostește de Dora. Urmează trei ani și ceva de nebunie, de trăire intensă a fiecărei clipe. Pentru că Luna este un personaj excepțional, care pune pe primul loc clipa, respinge atât de mult clișeele, încât intră în tiparul rebelului absolut, într-un mod ironic. Luna o învață pe Dora să trăiască, ea urăște frica, fețele moarte atât de des întâlnite pe străzile bucureștene; ea face dragoste cu tot ce e frumos și nu poate trece neobservată, fie că naște admirație, dragoste nebună sau ură de la cei ce nu sunt capabili să guste din viață cu adevărat. În ciuda caracterului oarecum nonconformist, romanul indică, indirect, cât de...


februarie 25, 2015


La o primă vedere, am putea spune că nu este orice fel de căsnicie. Că amândoi au un anumit trecut care le îngreunează relația, care îi determină să nu poată iubi liber din cauza orgoliului sau a neîncrederii și fricii. Perspectiva lui este mai rece, se bazează foarte mult pe partea rațională, pe orgoliu și încearcă încontinuu să-și înăbușe trăirile prea pronunțate. De asemenea, oricât vrea să se deschidă în fața ei, se lovește de un zid la construcția căruia a ajutat de-a lungul timpului. Jurnalul este singurul loc în care ea își poate deschide sufletul, impregnat cu atenția excesivă la cuvintele și atitudinea lui; trăirile ei sunt împăiănjenite cu disperare sau tristețe, cu o absență acută a bucuriei de a trăi și de a se autoaprecia. Cititorul nu află...


Am ajuns acolo la patru zile după deschiderea oficială care a avut loc joi, 12 februarie 2015, mai precis duminică, pe la miezul zilei. Câteva secunde am rămas pironită în fața clădirii luminoase, frumos ornamentate. Era un adevărat furnicar înăuntru, la intrare – peste tot! Zeci de oameni intrau curioși, cu ochii mari și ieșeau cu cel puțin o pungă în mână, vizibil încântați. Tineri, familii cu copii, grupuri de adolescenți, bătrâni – nicio vârstă nu a rămas indiferentă. Ocupată să fac câteva poze la intrare, am auzit o voce cunoscută. Am întors discret capul, iar la câțiva metri de mine se afla nimeni altul decât “Omul care aduce cartea”, adică Dan C. Mihăilescu. O prezență fascinantă a culturii, abordată la scurt timp de un domn la fel plin de...

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!