-

Castingul dracului @ FNT

 
 
 
Regie: Radu Afrim

Ordog, un baron local de provincie, are o traumă din copilărie: născut de ziua lui Nicolae Ceaușescu, nu a putut niciodată să își sărbătorească ziua de naștere până în 1989. Prin urmare, dorește să îi ofere fiului său, căruia pare a nu-i lipsi nimic, un spectacol care să îl facă fericit, ocazie cu care organizează un casting jurizat de profesoara suplinitoare Bosze și Xaba, „coregraful de tractoare”. Casting-ul devine un spectacol de improvizație pe cinste, în care personajele (care în linii mari poartă chiar numele actorilor) creează o atmosferă vecină cu haosul, ce atinge punctul culminant spre finalul piesei. Poate puțin prea multă dezordine pentru gustul meu. Nu lipsesc nici măștile animaliere (șobolanul care la final se dezvălui a fi o dedublare a unui alt personaj), nici ironizarea unor evenimente, dezbateri sau tipologii sociale – popularitatea programelor de tip talent show, adulterul, problema secuimii, a religiei, ideea de familie, aspirațiile așa zisei intelectualități și așa mai departe. Un amestec care nu îmi dau încă seama dacă este sau nu în avantajul mesajului. Pe ici-colo, apar trimiteri într-o doară, sau „random” cum s-ar spune, la clasici – Atâta necomunicare nici măcar într-un film de Antonioni n-aţi văzut. Asta pentru iubitorii de filme retro. Umorul nu a lipsit nici el, dar nu l-am simțit la înălțimea altor elemente din spectacol. Foarte posibil, însă, a fost diluat de subtitrări – aflând ulterior că a fost foarte mult bazat pe limbaj și situații bine cunoscute în comunitatea maghiară (cum ar fi „Vocea Maghiară”, care deși pentru bucureșteni nu înseamnă mare lucru, este o referire la vocea emblematică ce dublează filme în limba maghiară).

De fapt, acest amalgam mie mi-a oferit o singură concluzie: Hai să nu ne mai luăm atât de mult în serios. Să nu ne mai punem figura serioasă atunci când dezbatem probleme pe care societatea noastră le consideră fundamentale. Ele sunt, ca și restul lucrurilor care le ne înconjoară, banalități care capătă importanță numai în măsura în care le-o oferim noi. Iar în final, nu pot să nu spun că muzica lui Vlaicu Golcea a fost, ca de obicei, excepțională.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!