-

Ce am învățat de la ShortsUP în parc

 
 
Poate vă întrebați de ce scriem abia acum despre ediția ShortsUP în parc, de la Teatrul de Vară din Herăstrau, care tocmai a fost pe 30 august. Nu avem un răspuns sau o scuză, am vrut doar să stoarcem cât mai mult din vară, din soare și din mersul în parc, și să ne bucurăm de un astfel de eveniment într-un stil lent și toropit. Dar vântul ne-a trezit din chilluială și ne-a adus aminte să vă reamintim acum cum ne-am petrecut ultima seară de vară, în aer liber, și ce am învățat alături de ShortsUP.

Mai întâi a fost concertul

Pe cei de la We Singing Colors i-am văzut de mai multe ori, de câteva ori chiar la evenimentele noastre. Le știm piesele, ne plac foarte mult, și este de fiecare dată o plăcere să îi ascultăm. De data asta însă ne-au surprins chiar și pe noi, cei care îi cunoaștem încă de pe vremea când Andrei Hațegan avea primele piese în sertar, așteptând momentul potrivit pentru a le arăta lumii. Ne-au surprins cu o formula nouă, cu tobe și bass. Și deși ne-am temut puțin că o astfel de formulă ar putea știrbi puțin intimitatea concertelor lor, până la urmă s-a dovedit că noii membri completează perfect sunetul formației și nu am avut nici o clipă senzația că o notă ar fi în plus. Așadar, concertul a lăsat publicul strâns în Grădină cu o stare numai bună pentru a viziona selecția celor de la ShortsUP.

Filmele au făcut parte din categoria Best Of selectate din alte ediții Shorts UP. Despre două dintre ele (Problema Voorman și Ferma de Ponei am vorbit aici), și ne-am bucurat să trecem de la una la alta, de la o animație cu o veveriță simpatică, la lumea măcinată de invidie dintr-o corporație, iar mai jos o să trecem printr-o listă de ‘principii de viață’ pe care ni le-au arătat filmele proiectate.

1. Să nu pârăști.

In Julien, un puști la o școală în Australia, tot spune profesorului cum un alt coleg deranjează colega de lânga el. Pârâtul nu e încurajat, și băiatul e trimis la director. De la o posibilă ceartă la o laudă e un singur pas și o singură greșeală. Julien, Assange pe numele lui cum aflăm la final, își face dreptate singur și se întoarce triumfător în clasă.

2. Să nu furi.

Goana urmărește o serie de incidente mici, banale și aparent fără vreo legatură, care încearcă să explice cum o bancnotă de 50 de euro a ajuns pe asfalt. O serie de coincidențe, narate de o voce pătrunzătoare, îți arată cum fiecare întâmplare joacă o parte în desfășurarea evenimentelor.

3. Sa nu uiți să râzi.

Când un doctor, aparent cam plictisit și blazat, pune un diagnostic neașteptat unui cuplu, aproape din senin te pufnește râsul. Nu, prostia nu e contagioasă, nu are leac, dar mai bine stai departe de copii. Diagnostic sau un exemplu de umor franțuzesc.

4. Să fii optimist.

Așa îi sfătuiește veverita Albert pe toți cei care îi ies în cale și au fricile lor, ba de singurătate, ba de sfârșitul lumii și rostul lor pe pământ. El doar își caută eșarfa pierdută, dar lucrurile se schimbă radical, rapid și irevocabil.

5. Să nu dorești răul altora.

The Candidate începe excelent cu o scenă de la o prezentare corporate și gândurile narate cu o voce gravă, plină de invidie, cu o privire rece și tăioasă. Tipul ăsta chiar îl urăște pe colegul lui care tocmai ține prezentarea și nu știe cum să-l înfunde mai rău, eventual pentru totdeauna. Ura se pare însă că e reciprocă, iar tensiunea cu care începe filmul se înzecește către finalul neașteptat.

Am învățat ceva de la ShortsUP, ne-am și distrat, am simțit nostalgici cum trece vara de la frigul care s-a lăsat pe seară, și așteptăm cu nerăbdare următoarele ediții să ne impresioneze cu alte filme scurte.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!