-

Eastern European Comic Con or: How we stopped caring and had the time of our lives

 
 
Hai să ne prefacem că suntem Profesorul Zimbardo şi facem un experiment. Se dau: un obsedat de celebrităţi, un shopaholic, un fotograf şi o persoană neutră, 3 zile, halele Romexpo, Eastern European Comic Con. Şi apoi aşteptăm rezultatele. Partea proastă a studiului nostru sunt concluziile, care nu au ieşit la fel de memorabile precum cele ale experimentului Închisorii Stanford. Partea bună? A fost mult, mult, MULT mai distractiv pentru subiecţi.

Nu mă pot plânge de cosplayeri, pentru că şi ei se pot plânge de mine, mai exact despre cum nu puteam decât să arăt spre ei încântată şi să scot nişte sunete incoerente până mă întrebau dacă vreau o poză sau dacă fac vreo criză de ceva. Nu mă pot plânge nici de organizare, având în vedere că actorii de la panel-uri au ţinut s-o laude expres şi să situeze EECC în topul celor mai bine puse la punct Con-uri (incluzându-le pe cele din America).

Nu în ultimul rând, nu mă pot plânge de public, pentru că am făcut şi eu parte din el.

Mi-am petrecut toate cele 3 zile fugind de la un stand la altul, de la un panel la altul, la comics şi înapoi şi într-o frenezie de poze cu necunoscuţi. Sau necunoscuţi care voiau să facă poze cu mine. Şi nu regret nimic, nici măcar aşchia care mi-a intrat în mână de la Tardis.

Pentru mine şi prietenii mei a fost o experienţă de neuitat şi am vrea să mulţumim pe această cale partidului. Mircea, you da real MVP.

Cât despre eveniment, e drept că este greu să vii ca un outsider în această lume de geeks şi nerds. Părem ciudaţi de la distanţă, cu obsesii nesănătoase şi explicaţii şubrede, în cel mai bun caz, în legătură cu bucuria pe care ne-o provoacă un serial sau o bandă desenată sau să ne întâlnim eroii.

Nu ne putem apăra prea uşor în faţa unor întrebări de genul: „De ce ţi-ai dat toţi banii de buzunar pe o jucărie de pluş în formă de iepure galben?”, „De ce iei medicamente de tahicardie doar pentru că ai vorbit cu un actor?”, „Există limba elfă? Şi tu o vorbeşti?”.

Şi aici apare elementul pe care, ca outsider, îl omiţi: pasiunea. În momentul în care devii atât de pasionat încât faci orice sacrificiu, chiar şi să te îmbraci în ceva, cu toate că nu ai talia mai mică decât propriul cap (Disney style, FTW) sau când stai cu orele la coadă ca să prinzi un autograf sau o strângere de mână de la cineva de care unii nu au auzit vreodată, reacţia mai potrivită ar trebui să fie „Dar oare chiar merită să fii atât de pasionat de ceva?”.

Răspunsul e „Da!”. Eastern European Comic Con a reprezentat pentru noi o tabără de outcasts, un loc unde ne-am putut desfăşura, unde am putut să interacţionăm cu idolii noştri, să vorbim cu cei ca noi, să putem râde şi să facem grimase, să stăm pe jos şi să fim… noi.

Nu ştiu ce anume face benzile desenate sau unele seriale atât de demne de a forma obsesii pe seama lor (dacă aş şti, aş scrie articolul ăsta într-un castel de argint). Cert este că, în această combinaţie de oameni şi elemente, EECC a reuşit să ne strângă şi să ne ofere ceea ce mulţi dintre noi vom preţui multă vreme, şi anume amintiri fun şi demne de povestit pentru încă un an.

Şi ne-a oferit şi poze noi de profil, dacă ar fi să analizăm cum arată acum grupul Facebook al evenimentului.

Normal că nu totul a fost perfect: produsele au fost prea scumpe, unele interviuri se suprapuneau (a fost imposibil să aleg între Crixus şi actorii din Viaţa cu Louie) şi EECC durează doar un weekend.

Concluziile finale ale experimentului?

Subiectul Nr. 1 este pe Extraveral, pentru că a fost ţinut în braţe de un actor.

Subiectul Nr. 2 are două figurine, o baghetă, o jucărie de pluş, un magnet, o bandană, un caiet şi o revistă de benzi desenate.

Subiectul Nr. 3 are două carduri de memorie pline.

Iar Subiectul Nr. 4? Vă putem garanta că a fost convertit cu succes şi momentan se află în imposibilitatea de a se întoarce la a fi un om „normal”.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!