-

Electric Desert – Electric Desert (2013)

 
 

iunie 4, 2014


Musician/Band. (Rock & Roll in a flirt with a gypsy flute. Story telling melodies which bring into light a heart openning celebration of life!

În fond, de ce ne-am chinui noi să spunem ce sunt, când ei o știu cel mai bine?

Nu mi-ar rămâne decât să constat că, într-adevăr, bass-ul și tobele sunt groovy, toba este și puțin etno, chitara este rock și flautul este gipsy. Iar „story telling melodies which bring into light a heart openning celebration of life” – nu este decât definiția muzicii.

Ceea ce cântă Electric Desert nu reprezintă o rețetă nouă nici pe departe, este chiar un amestec testat cu succes de multă vreme. Când am auzit de ei, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost Al Jawala, deși diferențesunt destule. În cazul formației germane, saxofonul este vedetă – ușuratic ca orice instrument de suflat iar ritmul este ceva mai ondulat, mai puțin grav; în rest, este aceeași poveste balcanică, împărtășită ceva mai jucăuș. Ascultați, și-ascultați, și vă bucurați.

Acum ceva vreme am stat de vorbă cu Danny Fickenthal, solist al formației indie Bucharest, care mi-a povestit cât de efervescentă este scena din Tel Aviv și cât de popular este genul acesta balcanic. Prin urmare Electric Desert pare să se potrivească la fix peisajului din zonă.

The Bulgarian și Electric Desert sunt două piese cu un sunet progresiv, pe care le-ai putea regăsi pe un album Phoenix (românii, nu francezii) fără să te prinzi. Pe Dimdumim chitara iese ceva mai mult la rampă, lăsând puțin în urmă flautul ăla care îi lua fața în toate piesele.

Să nu vă mire existența piesei Sănătate, doi dintre membrii formației au origini românești și ăsta este probabil cuvântul lor preferat (asta daca nu cumva, pe alte tărâmuri, acest cuvânt mai înseamnă și altceva). Oare și Peshte Romaneshte să își aibă rădăcinile tot în sorgintea mioritică a celor doi? Promitem să îi întrebăm, când îi vom întâlni.

Vă mai spun doar că piesa mea preferată este Oriental Temptation, pentru că are ceva funky în tirada aceea orientală de flaut care îi dă savoare. Mi-e dragă și El Mishkan Beiti, una din puținele piese de pe album care amintesc de faptul că și melancolia, poate mai mult decât orice, face parte din simțirea balcanică.

Cât despre ceea ce transmite muzica lor, asta veți hotărî fiecare în parte. În ceea ce mă privește, acum că s-a încălzit, pe mine mă duce cu gândul la o terasă răcoroasă, o băutură rece, o gașcă de prieteni și chef. Îmi par genul de trupă pentru care un concert în spațiu închis ar fi o nedreptate. Nu i-aș asculta în altă parte decât într-o grădină, unde muzica lor să nu se lovească de nimic, decât de cei care dansează în fața scenei și de câte o pală de vânt.

Text publicat în mai 2014 pe www.heymarie.ro

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!