-

Familie de artiști: un spectacol-manifest

 
 
Regia: Alexander Hausvater | Teatrul Nottara, București

Premiera piesei de teatru Familie de artiști de Kado Kostzer și Alfredo Arias, în regia lui Alexander Hausvater, a avut loc spre sfârșitul lunii ianuarie. Pusă în scenă de Teatrul Nottara, aceasta s-a jucat pe scena Teatrului de Comedie București, întrucât Nottara este în continuare închis, pe motiv de „bulină roșie”.

Familie de artiști este povestea unor imigranți italieni în Argentina, familia Finochietto. Fiecare dintre cei cinci copii ai familiei este artist în felul lui: Marietta cântă, Fryda dansează, Pocho compune versuri, Carola pictează iar sora ei siameză, Raimonda, este artistă în citirea în stele, descântece și incantații magice. Tabloul de familie este completat de mama acestora, Donna Emma, și de Carmen, fiica din flori a Mariettei, despre care toți cred că este doar servitoarea lor. Familia Finochietto este pusă în situația de a-și părăsi casa, pentru că prin zona respectivă ar urma să se construiască o autostradă. Cu toate acestea, marea lor dramă rămâne aceea că niciunul dintre artiștii familiei nu reușește să se afirme în domeniul său – ei rămân o familie săracă, condamnată să mănânce din tomberoane, dar continuă să își trăiască viața ca un perpetuu spectacol.

Spectacolul s-a transformat într-un manifest pentru că situația Familiei Finochietto corespunde cu situația Teatrului Nottara, ambele „familii de artiști” lovindu-se de capriciile unei societăți care nu mai înțelege arta și prin urmare o nesocotește, privind-o ca pe un lucru de care nu merită să te împiedici în drumul spre progres.

În Manifest pentru cultură, anexat pliantului de prezentare a spectacolului, Alexander Hausvater afirmă că: „Artist nu înseamnă că ești actor la Teatrul Nottara. Artisul este acea persoană care a devenit om, care și-a realizat potențialul lui uman. Care este bun, e profund, e frumos!” Pornind de la această convingere, el transformă sintagma „familie de artiști” într-un concept, invitând inclusiv publicul spectator să facă parte din lumea artiștilor. Acest artificiu regizoral are menirea de a ne demonstra că între artă și viață nu este nicio barieră, și că cele două sunt perfect siameze – arta înseamnă de fapt trăire a vieții la cote maxime, iar viața nu este altceva decât o artă continuă, jucată zi de zi de oamenii simpli, dar adevărați.

Manifestul celor de la Nottara a devenit fățiș în finalul spectacolului, când spectatorii au fost somați să părăsească clădirea Teatrului de Comedie, pentru că acesta urma să fie aruncat în aer. Afară au fost întâmpinați de Familia Finochietto, îmbarcați în mașina de spectacol. O scenă ce vrea să atragă atenția asupra faptului că nu va mai dura mult până când teatrul se va muta, efectiv, în stradă.

Jocul actoricesc poate fi definit cu un singur cuvânt: firesc. Nimic forțat, nimic sofisticat, exact în consens cu ideea de bază a spectacolului: arta este viață, și viața este artă. De remarcat monoloagele doamnei Florina Cercel despre viața artistului, intonate cu o sensibilitate aparte, menite să pună la inima spectatorilor ideea că actorul este omul prin excelență, omul ce a învățat să se conecteze cu divinitatea.

Toți membrii echipei, inclusiv cei din spatele scenei, au contribuit la realizarea unui spectacol-manifest unic, în care bariera dintre actori și spectatori s-a suspendat, un spectacol de vis, la finele căruia am convingerea că fiecare dintre cei prezenți s-a simțit măcar pentru o clipă, mai bun, mai pur, mai firesc, altfel spus, mai artist.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!