-

Fotografi Ina Ionescu



Articole


septembrie 25, 2016


Cum poate un gând al artistului să devină real prin pictură? De unde știi cum ar arăta acel gând? Pentru mine, există două moduri de abordare. Primul, și cel corect din punctul meu de vedere, este să apară în minte conceptul, ideea unei reprezentări, după urmează schița sau schițele preferabil, apoi aplicarea lor pe o suprafață curată, în cazul meu pânza. Se întâmplă des să apară mici modificări de la ideea schițată inițial, lucru ce trebuie îmbrățișat. Modificările vin de obicei după o realizare a greșelii sau o viziune îmbunătățită, conceptul rămânând întotdeauna constant, neschimbat. Al doilea mod de abordare este invers față de primul, adică întâi apare imaginea. Se întâmplă uneori să ai o sclipire, o imagine, să-i zicem frumoasă sau o compoziție interesantă, ce se leagă foarte ușor...


DIN NEVOIA DE A TE EXPRIMA Întâi și-ntâi, am vrut să aflu de unde vin spectacolele lui și ce înseamnă, pentru el, să faci ceva autentic. Arcadie: Un spectacol nu vine din dorința de a face un spectacol, ci din nevoia de a te exprima. Și atunci când vrei să te exprimi, pornești de la idee și cauți traseul de a pune asta în realitate. Irina: Există și spectacole făcute „ca să facem un spectacol”, dar publicul le miroase. Da’ clar că există. Se simte, se simte, se simte, se simte, se simte. Și de aceea mă bucur că sunt liber profesionist și că atunci când nu simt, ies. Încerc să nu mă implic în orice, pentru că nu e-n regulă. De multe ori sunt cu totul alte interese și...


Într-o dimineață de duminică din iunie, cam douăzeci de oameni mergeau spre casa din Strada Povernei, nr. 35, pentru a schimba cuvinte cu actorul Manole. Unul dintre ei eram eu. Am încurcat tramvaiul 1 cu 11 și mi s-a stricat reportofonul în dimineața aceea, dar nu conta. Eram curioasă să îl cunosc pe omul de care tot auzisem, pe care îl văzusem pe scenă interpretând oameni în fel și chip, cu care mă întâlneam adesea în fața TNB-ului când eu mă grăbeam spre facultate şi el, probabil, spre repetiții. Știam deja câte ceva despre el. Era actorul care muncește mult, care face și trei, patru spectacole pe zi, care, impulsiv, dă spectatori afară din sală când aceștia nu arată respect sau se oprește pentru a le răspunde celor care vorbesc...


Actorul Marius Manole s-a aflat în Redacţia Arte şi Meserii pentru aproximativ două ore, într-o frumoasă zi de 8 iunie, alături de publicul care îl îndrăgeşte pentru naturaleţea şi profesionalismul dovedite pe scenele teatrale din ţară. Marius Manole a coborât de pe scenă şi a vorbit despre el şi despre proiectele în care este implicat în prezent cu aceeaşi dezinvoltură care l-au consacrat ca unul dintre liderii actualei generații de actori. Parafrazându-l pe Dostoievski, actorul are vocația de a înfrumuseța lumea,  de a-i arăta partea urâtă prin durere și printr-un fel unic de interpretare care, la final, produce în spectator acea mutaţie din zona banalului, a cotidianului spre Altceva. E nevoie, cred, de sinceritate, iar în această privinţă puţin actori reuşesc să transmită acest sentiment cu atâta sensibilitate şi curaj...


Marius Manole este unul dintre cei mai autentici oameni pe care i-am cunoscut, cum îmi imaginam că este, din lucrurile pe care le citisem despre el, din emisiunile pe care le văzusem cu el. Genul acela de persoană care vorbşte cu sinceritate, din suflet. Este „haiducul” modern din teatrul contemporan care spune întotdeauna adevărul, chiar dacă pentru unii este incomod, este omul care face mereu ceea ce simte, fără să-i pese de repercusiuni.  Nu se sfieşte să afirme că, deşi actoria este calea pe care a visat să meargă încă de când era copil, nu îşi doreşte să mai mănânce pâine cu muştar, cum a făcut-o ani la rând, sau să se jertfească pentru teatru. Crede în ceea ce face și pune aceeaşi emoţie şi patos în toate partiturile pe...