-

#Greenfest. Ți se strecoară pe sub piele

 
 
Bucureștiul se traduce de multe ori prin agitație și gălăgie, însă o seară de jazz, într-un spațiu ferit și primitor îi poate reda oricând magia și muzicalitatea. Cei de la Green Hours au fost responsabili de o astfel de transformare prin festivalul de jazz omonim, aflat la cea de-a șaptea ediție și desfășurat în perioada 4-7 iunie. Pe parcursul celor patru zile, comunitatea iubitorilor de jazz din București s-a putut bucura de 11 concerte atent pregătite și o atmosferă boemă, care ți se strecoară ușor pe sub piele.

Norocul a făcut să nimeresc în curtea Green chiar în ultima seară a festivalului. Spun norocul pentru că pe scenă s-a aflat Luiza Zan, care a cântat cu pasiune și candoare, așa cum doar ea știe să o facă. Însă nu a fost singură. Au acompaniat-o carismaticul  Alex Harding, un interpret de bari-sax (saxofon bariton), care a adus cu el o parte din spiritul jazzului new-yorkez, și Peter Sarik, un foarte apreciat compozitor și pianist din Budapesta.  Piesele interpretate de cei trei au curs legate de atmosfera primitoare a locului, iar Peter, prin pianul lui, a reușit să fie un adevărat integrator al acestui trio, un liant între voce și saxofon.

M-am bucurat de scurtele istorisiri cu care Luiza a introdus fiecare piesă în parte. E minunat să știi ce semnificație dă muzicianul piesei, ce gând a născut starea în care el încearcă să te aducă și pe tine. În plus, regăsind în public fețe cunoscute și dragi din universul jazz-ului bucureștean, precum sunt Mihai Iordache, Adrian Neacșu și alții, am avut constant acel sentiment de familiaritate și, totodată, de privilegiu. Poate că această comunitate a jazz-iștilor  români nu este pe atât de mare sau de vizibilă pe cât ar merita și am vrea și noi să fie, însă este o comunitate vie, cu un potențial enorm. Și asta mă duce cu gândul la ceea ce spunea Paul Tutungiu într-un interviu: „jazz-ul este o mișcare, nu doar un gen de muzică.”

***

Cu ocazia acestei seri am reluat un experiment de care încerc să mă  țin la fiecare concert de jazz. Am închis ochii pentru câteva minute bune și am lăsat auzul să preia controlul. Și s-a cântat într-un mod foarte uman. Cu asta am rămas. Și cu gândul că, turist să fii în București, să te plimbi pe străzile orașului și să nimerești într-o seară de jazz…ce noroc. Sigur au fost câțiva. 

 

 

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!