-

Menajeria de sticlă și NSFW

 
 

regia: Alexandra Penciuc,  o producție POINT & ProDrama

 

Point

 Acest spectacol a fost primul contact dintre Arte și Meserii și Point. Știu, ideal ar fi să scriu doar despre spectacol, însă nu pot să trec atât de ușor peste cum arată acest loc. Nu îl găsești tocmai ușor, și dacă nu ai privirea ageră, poți rata plăcuța de pe Eremia Grigorescu. Te întâmpină o curte lungă lungă, plină de mesaje mai mult sau mai puțin subtile legate de toleranța vecinilor la zgomot, iar pe partea stângă se află casa ce găzduiește evenimentele. E foarte bine compartimentată: la subsol este un bun spațiu de expoziție, la parter – unul de socializare, locul de jucat spectacole aflându-se la etajul întâi. O sală, deși spațioasă, foarte intimă, modernă, plasată în sufletul spectacolului și al actorilor, creează o comuniune aparte între actori și spectatori.

„Menajeria de sticlă” (de Tennessee Williams) s-a jucat în multe teatre, în mai multe distribuții și s-a bucurat de variate interpretări. Or, cel puțin, din acest punct de vedere, spectacolul este o reușită, împrospătând un text deja exploatat în mai multe rânduri. Un spectacol care s-a văzut (sau mi-a creat impresia cel puțin) că a fost special creat pentru acest spațiu. Nu l-aș vedea jucat în altă parte.

Scenografia minimalistă, dar elegantă, îmbinată cu proiecțiile la fel de subtile, se potrivesc foarte bine cu povestea, nici ea abundentă în detalii. Este un spectacol care cred că se remarcă în primul rând prin dozaj. Pe parcurs însă intensitatea crește, Mihai Smarandache dezlănțuie un personaj cu un umor savuros.  În punctul culminant chiar, căldura personajelor reușește să contrasteze destul de mult cu răceala decorului transparent din sticlă. Dar în cele din urmă, tema piesei rămâne una meditativă, dacă nu chiar ușor pesimistă: aceea a regretelor legate de trecut, a apăsării gândurilor de a schimba trecutul, ce apasă niște personaje care amână trărirea prezentului și se tem să își înfrunte viitorul.

Mergeți să îl vedeți. Este un început perfect pentru o sâmbătă noapte, chiar dacă veți pleca de acolo cu mai multe întrebări decât ați venit.

 

NSFW
regia: Horia Suru, cu: Emilian Oprea, Gabriel Răuţă, Ana-Maria Moldovan, Alexandru Potocean, Rareş Andrici
Tot o piesă numai bună de început sâmbăta seară, textul lui Lucy Kirkwoord are umor și limbaj colorat, însă ca de obicei adevărul nsfwrăscolit într-o astfel de notă este neplăcut. În primul rând, nu uita să îți lași inhibițiile la ușă și să te pregătești să retrăiești frânturi din viața care te înconjoară. Și vei constata că mediul social urban în care ne dezvoltăm nu este cu nimic mai pudic.

În mod concret, acțiunea se petrece în două redacții. Piesa arată ca o radiografie a lumii media, ridicând probleme de moralitate, putere versus slăbiciune, vulgaritate. Oamenii din media își desconsideră cititorii, îi privesc cu dispreț pe șefii publicațiilor, însă până la urmă pare că fiecare oferă celuilalt ceea ce își dorește.

Atât revistele pentru bărbați, cât și cele pentru femei  se întrec în clișee. Le știm cu toții, le recunoaștem pe coperțile revistelor pe care le vedem în geamurile chioșcurilor, atât în fotografii cât și în titluri. Presa modernă nu este primitoare cu tinerii bine pregătiții. Moralitatea este privită cu suspiciune, onestitatea este considerată un defect. Privit ca un mediu decadent, jurnalismul rămâne  -în spectacol – apanajul celor de moravuri ușoare și cu conștiința flexibilă.  Așadar, nimic nou sub soare. Dar de ce n-am face, încă o dată, haz de necaz?

 

 

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!