-

Mircea Mureşan – eşti geek dacă eşti hipster?

 
 
Mircea Mureşan este clujeanul căruia îi datorăm existenţa Comic Con-ului Est-European, care urmează să aibă loc între 8 şi 10 mai în Bucureşti. A venit la interviu îmbrăcat cu un tricou cu Superman, cu ghiozdanul pe umăr şi cu un stil de a fi lejer şi deschis, arătând atât de relaxat încât eram convinşi că a greşit masa.

Mereu am crezut că un eveniment de mărimea Comic Con-ului este mai mult o afacere, menită de a  exploata masele de geeks, organizată de corporatişti în costume scumpe, dar era evident că mă înşelasem teribil.

„Noi, în momentul în care am început, nu ştiam cum se face, nu ştiam nimic. Am început un research inclusiv pe nume: e Eastern European, e East European, e Eastern Europe Comic Con? Am vorbit cu foarte mulţi profesori de limba engleză şi i-am întrebat care ar fi varianta corectă şi ne-au spus că depinde pentru ce vrem să-l folosim: dacă vrem să fie Comic Con-ul Est-European, dacă vrem să fie Comic Con-ul din Estul Europei, şi aşa mai departe. Am mers pe varianta de East European, pentru că asta ne dorim să fie: Comic Con-ul Est-European, care să reprezinte toate ţările din Europa de Est.”

Şi ăsta nu este un obiectiv oarecare: anual Comic Con-ul din România adună participanţi din ţări precum Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, inclusiv Turcia. Nu este de mirare că popularitatea evenimentului a crescut, considerând că este abia al patrulea de calibrul acesta din întreaga Europă.

„Comic Con-ul care se va face cel mai aproape de noi, de la care chiar vin să se documenteze şi să vadă cum a evoluat cel din România, va fi unul din Viena. Pentru ei, fiind o zonă nouă, cu siguranţă va avea succes.”

La momentul actual, cel mai mare Comic Con din lume este San Diego Comic Con International, din California, Statele Unite ale Americii. Este singurul Comic Con în cadrul căruia se fac panel-uri cu actorii din The Avengers sau Urzeala Tronurilor, precum Robert Downey Jr. (Iron Man din „The Avengers”), Emilia Clarke (Daenerys Stormborn of the House Targaryen, the First of Her Name, the Unburnt, Queen of Meereen, Queen of the Andals and the Rhoynar and the First Men… [3 ore mai târziu]… Khaleesi of the Great Grass Sea, Breaker of Chains, and Mother of Dragons din „Urzeala Tronurilor”) şi Kit Harington (Jon Snow, the Knower of Nothing, din „Urzeala Tronurilor”)

Din punct de vedere al spatiului european, „mai sunt Comic Con-uri în Anglia, unul în Franţa şi unul în Malta, şi în rest (EECC) e cam singurul.”

Cu această responsabilitate imensă pe umeri, este de admirat că Mircea încă îşi mai poate păstra simţul umorului.

„Acum nu ştiu dacă în glumă sau în serios, dar în perioada de Comic Con vorbesc cu prietenii mei şi spun „Ok, acum îmi vând garsoniera!” şi într-un fel poate fi real. Dar sper să nu.”

Cu un volum de 30.000 de oameni şi cu o organizare care începe încă din iunie, Comic Con-ul este o adevărată loterie, iar riscurile de a pierde sume exorbitante pentru cea mai mică greşeală sunt enorme.

E un risc major pe care ţi-l asumi. Evenimentul trăieşte mai mult din vânzarea de bilete şi cumpărarea lor din timp ne asigură să ştim exact la ce număr de persoane să ne aşteptăm şi putem să ne plănuim bugetul. Avem într-adevăr sponsori, dar în principal bugetul nostru (undeva în proporţie de 75-80%) sunt biletele care se vând. Încet-încet sperăm ca lucrurile să meargă cât mai bine, să înţeleagă şi lumea că e important să cumperi biletul din timp.

Pe lângă stresul legat de organizare, însă, vine şi partea distractivă – Mircea se poate lăuda cu o groază de poveşti cu actori, dintre care mulţi l-au impresionat: impresarul lui Hugh Laurie (Dr. House din serialul omonim) i-a răspuns la invitaţie cerându-şi mii de scuze că acesta nu poate veni şi spunând că şi-ar fi dorit să participe la un astfel de eveniment, Manu Bennet (Crixus din „Spartacus”), cu care discuţiile au durat undeva între 4 şi 5 luni, dar care este „un actor foarte, foarte nice. Şi aici nu mă refer la fizicul lui, ci la caracter. E foarte amabil cu publicul, cu fanii, tot timpul i-a plăcut să fie în jurul lor. Chiar şi la premiera filmului Hobbitul: Războiul celor cinci oştiri din Londra a ales o persoană din public care să-i fie +1.”  sau Robert Knepper (Antonius din „Hunger Games”), care a mai fost acum 30 de ani în ţară, pe vremea regimului comunist şi a fost mişcat de condiţiile de atunci, precum şi de Revoluţia din ’89, aşa că şi-a dorit foarte mult să revină.

Dar, de departe, persoana care l-a impresionat cel mai tare a fost John Rhys-Davies (Gimli din Stăpânul Inelelor).

„John Rhys-Davies a venit în România pentru că îi place foarte mult să interacţioneze cu publicul. El e cel mai dedicat actor pe care l-am întâlnit: este trup şi suflet acolo lângă fani şi de fiecare dată când semna un autograf stătea cam 2, 3, 4, 5 minute cu fiecare om în parte. A durat atât de mult la el să semneze un autograf, tot timpul era o coadă foarte mare, dar nimănui nu-i păsa, pentru că avea momentul ăla personal cu actorul.”

Întrebat despre modul de selecţie al actorilor, clujeanul a recunoscut că se ia şi după propunerile venite de pe pagina de Facebook a evenimentului.

În primul rând te iei după popularitatea serialului în care a jucat. Mai facem şi noi nişte poll-uri, prin care încercăm să ne orientăm. Nu putem să urmărim identic structura lor, dar încercăm cât de cât să ne orientăm, să ne gândim cam ce ar putea prinde, cum ar prinde. De asta e imposibil să nu aducem măcar un actor din Game of Thrones.

Într-adevăr, la ediţia anului acesta a EECC vine Kristian Nairn (Hodor Hodor Hodor Hodor).

Dar dacă este de înţeles de ce sunt dificil de adus actorii de un anumit calibru, Youtube-rii de ce sunt atât de greu de abordat? Conform lui Mircea, nu sunt.

Nu e dificil să aduci un Youtuber.

Vedeţi?

Dar adevărata întrebare este de ce nu vin mai mulţi Youtube-ri, în cazul acesta.

Youtube-rii internaţionali? În momentul în care ai faima unui actor şi eşti un Youtuber internaţional nici măcar nu-ţi mai răspunzi la e-mailuri. Sau dacă răspunzi, ceri nişte sume exorbitante, la fel ca un actor, şi atunci stai să te gândeşti, ca organizator: „Ce e mai interesant să aduc? Acel Youtuber sau un actor?”. Asta mi se pare cel mai important, că până la urmă un Youtuber vine pentru 40 – 50 de minute pentru un panel. Nu vin ca să stea foarte mult, să socializeze sau să ofere semnături.”

Parcă ştiind că numele lui Pewdiepie (Youtuber celebru pentru Let’s Play-urile sale) îmi stătea pe limbă, Mircea mi-a anticipat întrebarea cu o explicaţie scurtă.

„În primul rând, ca să ajungi la el e o muncă foarte foarte FOARTE mare. Sunt vreo şase e-mailuri principale pe care le are, pe toate le foloseşte, dar la niciunul nu răspunde, şi chiar dacă ar răspunde, ar avea nişte pretenţii financiare uriaşe şi nu ni le-am permite.[…] Când câştigi în jur de 20 de garsoniere pe lună te descurci destul de bine încât să nu doreşti să participi la un eveniment care poate nu e de interes pentru tine.”

Din fericire, deşi e dificil de adus un Youtuber internaţional, cei români sunt mereu dornici de colaborare şi sunt foarte receptivi, atât cât le permit programul şi timpul.

Având în vedere câte elemente diferite urmează să găsim la Comic Con, de la jocuri video la boardgames, la benzi desenate, filme şi programe TV, a trebuit să-l întreb cu ce parte rezonează cel mai bine, la ce booth sau panel îl vom întâlni sigur. Dar, cu un maxim de sinceritate şi cu un straight face demn de un campion de poker, Mircea mi-a spus din start că nu are niciun preferat.

Eu rezonez cu toate. Dacă n-ai avea măcar o cunoştinţă minimă din filme, seriale, jocuri, e greu să organizezi un eveniment şi să-l păstrezi la o calitate cât de cât ok. Dacă vrei o bandă desenată, de unde să ştii care e un invitat bun? Dacă vrei pe film, de unde să ştii care e un invitat nu doar bun, ci care prinde şi cu care n-o să ai probleme şi n-o să pierzi mulţi bani în urma faptului că a venit? Contează foarte mult să ştii clar ceea ce vrei, cum vrei să faci, că altfel te duci pe recomandări. Şi ok, publicul îţi recomandă, dar întrebarea e câte persoane din cei care votează chiar vin la Comic Con?

Într-adevăr, câte? În momentul scrierii articolului, evenimentul de pe Facebook avea 7.700 de participanţi, cu 1.000 care erau încă nesiguri. Rotunjind prin absurd şi zicând că toţi vor putea ajunge, rămâne o diferenţă de 21.300 de oameni, adică 21.300 de opinii neexprimate, 21.300 de pop culture enthusiasts care trebuie convinşi să participe pe baza gusturilor unei minorităţi.

Sunt foarte mulţi care se uită la seriale, dar nu foarte mulţi care sunt neapărat geeks. E o diferenţă între a te uita la serial, a fi fanul unui serial şi a fi geek. Sunt 3 etape, poţi să urci şi să ajungi din una în alta. E încă la început curentul la noi în România şi e… nu ştiu dacă aş zice hipster-hipster. Nu eşti hipster dacă eşti geek… (şoptit) dar eşti geek dacă eşti hipster? Aceasta-i întrebarea.”

Aici intervine Mircea: îmi este foarte uşor să recunosc că sunt geek şi că înţeleg această lume (ca dovadă, am scris asta), dar de la a avea câţiva prieteni cu care să pot discuta despre un serial până la a simţi pulsul unei comunităţi intra-europene este o distanţă ca de la cer la pământ.

Şi atunci, practic, tu eşti moderator. Ţii foarte mult cont de părerea celor care votează, dar trebuie să ştii exact şi ceea ce simţi tu pentru eveniment, ceea ce simţi tu că se întâmplă în România în materie de film, serial, jocuri etc.

Văzându-l că vorbeşte cu atâta patos despre un eveniment care ne vizează pe toţi, nu am putut să nu-l întreb despre gusturile personale: un erou de benzi desenate preferat, un joc preferat, un invitat pe care speră să-l aducă, etc.

Spider Man: este un personaj atât de bine conturat, ca tânăr…  În timpul liber mă joc Counter-Strike: GO [Global Offensive]. Am cumpărat de pe Steam vreo 500 de jocuri, dar mereu mă întorc la Counter-Strike: am observat că mă relaxează cel mai tare. Cât despre actori: eu aş vrea să-l văd pe Henry Ian Cusick (Desmond din Lost), dar nu ăsta e target-ul Comic Con-ului. Mereu am zis că atunci când îi vom avea ca invitaţi pe Elijah Wood şi Sir Patrick Stewart (actori care nu au nevoie de paranteze) şi cu 100.000 de participanţi vom şti că am ajuns unde voiam.”

Pe toată durata interviului nu am putut să nu-l privesc pe Mircea ca pe un erou: având în vedere dificultatea şi barierele pe care le întâlneşte, pentru a aduce actori care nu l-ar interesa în mod special, în cadrul unui eveniment imposibil de prezis, dedicaţia şi optimismul lui îl recomandă ca persoana ideală care să se îmbarce într-un asemenea proiect.

La final, clujeanul a mai ţinut să-mi spună şi faptul că „deja încercăm să plănuim şi ediţia de la anul în aşa fel încât să putem anunţa între 8 şi 10 mai primul actor de anul viitor, un actor din Supernatural.”, moment în care, dacă eraţi la fel de fascinaţi de tot ce spunea aşa cum eram eu, aţi fi înţeles de ce am scos un sunet care ar fi înnebunit câinii pe o rază de 2 kilometri.

Cu o deviză care promite distracţie şi sentimentul de apartenenţă la un grup („Live entertainment for geeks”), East European Comic Con este cel mai mare eveniment dedicat nouă al anului 2015, care nu trebuie ratat de nimeni care poartă „stigmatul” de nerd sau de cei care vor să vadă această comunitate în toată splendoarea şi măreţia ei.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!