-

Năpasta

 
 
 
Regia: Radu Afrim Cu: Marius Manole, Crina Semciuc/Simona Popescu, Mihai Călin, Emilian Oprea. Teatrul Național București, Sala Media

Năpasta este povestea unei femei care se recăsătorește după ce primul ei soț a fost ucis și a întorsăturii teribile pe care o ia căsnicia ei în momentul apariției unui spectru al trecutului. Piesa te face să te gândești că în spatele oricărui râs prostesc se poate ascunde un secret funest și că agitația cotidian-contemporană nu reușește să ne stăvilească nevoia primordială de a ne întoarce la rădăcini, la elementar, la pământ atunci când se-ngroașă gluma.

Am văzut un spectacol cu și despre catharsis, în diverse forme: dansul nebunului Ion (Marius Manole) pentru a se liniști, umorul lui Dragomir (Mihai Călin) pentru a uita de vină, creațiile fashion ale Ancăi (Crina Semciuc/Simona Popescu) pentru a-și potoli în sfârșit ura mocnită de zece ani.

L-am văzut pe Marius Manole în (probabil) cel mai reușit rol de până acum, un pic ieșit din zona lui  de confort. Dar dacă mă-ntrebi pe mine, Mihai Călin nu a reușit să se ridice la înălțimea (sau să se coboare în profunzimea) rolului. Din umorul forțat sub care se ascunde groaza vinovatului i-a ieșit doar prima parte, cea cu umorul forțat.

Per total, un spectacol convingător, care merită văzut în special pentru atmosferă. Efectul este făcut, în mare parte, de muzica live a Luizei Zan acompaniată de Valentin Luca, perfect și cutremurător cor antic one woman, care potențează peisajul zbuciumului românesc atavic.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!