-

One World. Cinci destinații

 
 

aprilie 9, 2016


Nu mai este o noutate că festivalul de film documentar One World aduce de fiecare dată în atenția publicului bucureștean bucăți de realitate, povești  care  se întâmplă acum, în timp ce citești acest articol, altele care s-au derulat poate acum un an sau mai multă vreme când erai la birou sau în concediu, de multe ori într-un loc care ți se pare atât de îndepărtat încât simți că nu are nici o legătură cu tine. Nimic mai fals. Nici nu am să pic în extrema cealaltă încât să afirm că noi, cei din sala de proiecție, suntem la fel de afectați de cele petrecute precum cei direct implicați. Însă, într-un fel sau altul, fiecare dintre poveștile de la One World ne privește pe toți. Vom face, așadar, câteva scurte opriri:

Grozny Blues (2015)

Prima oprire: Cecenia. Pelicula se desfășoară în jurul a patru femei care filmează realitatea din Cecenia pe perioada a mai multor ani. Ele locuiesc deasupra unui club de blues, exponențial pentru vocea tinerilor din Grozny. Acest film are valoarea unui portret al realității unui oraș marcat în anii ’90 de război, de politicieni servili, de dezbinări, de contraste. Moscheea Ahmad Kadyrov și întreg spațiul gol din jurul ei îți rămân puternic întipărite în minte, precum și pâlcul de blocuri moderne amplasate parcă în pustiu. Pentru a ne aminti că viața acelor oameni continuă și după terminarea peliculei, citim în Hollywood Reporter  cum Taita Yunusova, una dintre eroinele filmului, a fost răpită pentru 19 ore. Se speculează că această răpire are legătură cu rolul său în film.

 The Tentmakers of Cairo (2015)

http://www.tentmakersofcairo.com/

Continuăm în Egipt. Regizorul filmului ne spune că în general, atunci când are loc o revoluție, urmată de schimbări majore sociale și politice, 1% din populație este în general în stradă, în timp ce schimbările sunt resimțite de 100%. Ori regizorul a văzut în țesătorii din Cairo vocea celor 99% (apropo, le puteți cumpăra covoarele online).  Dinamica politică funcționează mai mult drept context al poveștii lor, fiind marcat ca un zgomot de fond televizat sau de la radio, prin intervențiile protagoniștilor, care comentează mișcările de stradă și evoluțiile politice.  Cu toate acestea, deși Morsi și Sisi nu sunt personajele principale ale acestui film, influențează fără îndoială destinul oamenilor simpli, care nu doresc decât o viață mai bună și să se bucure în continuare de meseria lor moștenită din tată în fiu.

Broken Land (2014)

https://vimeo.com/101308677

L-ați tot auzit probabil pe Donald Trump vorbind despre un zid la granița SUA-Mexic. Acum, în apropierea fluviului Rio Grande este un gard de fier. Documentarul reflectă viața americanilor ce locuiesc la graniță și felul în care este afectată de gardul ce desparte cele două state. Filmul prezintă felul în care aceștia îi percep pe mexicani, surprinzând o gamă largă de sentimente și atitudini. El nu surprinde însă întâlniri directe dintre mexicani și americani. Trecerea primilor este ca o umbră, surprinsă câteodată pe camere de filmat, pe care majoritatea oamenilor simpli nici nu o văd de cele mai multe ori, dar care are influențe semnificative asupra vieții lor.

Ukainian Sheriffs (2015)

https://vimeo.com/143809243

Ne apropiem de casă. Într-un sat din sudul Ucrainei, situat foarte aproape de zona de conflict, o echipă formată din doi șerifi, numiți de primarul localității pentru a menține liniștea în sat. Rolul lor este ușor incert: ei nu se substituie poliției, însă sunt recunoscuți ca o autoritate în sat. Li se adresează plângeri, iar ei intervin pentru a le soluționa. Cu nuanțe comice pe alocuri, conflictele ce trebuie soluționate implicând adesea beții sau certuri între vecini, apariția Euromaidanului începe să fie resimțită ca o presiune din ce în ce mai apăsătoare pe umerii localnicilor. Documentarul nu este lipsit de paradoxuri (acești apărători ai legii acționează și ei, din când în când, la limita ei), iar producătorul ne asigură că  în momentul acesta, al reformei Poliției ucrainiene, filmul a apărut la fix.

The Amina Profile (2015)

https://www.youtube.com/watch?v=JSMKXg0qSpU

Ne propune o călătorie cu spectru mai larg, însă atenția este clar concentrată pe Siria. Este unul dintre filmele care mi-a plăcut cel mai mult, atât datorită regiei, care te face să simți efectiv răsturnările de situație pe măsură ce apar, la fel cum a fost pentru protagoniști (premisa nu este dezvăluită în totalitate de la început), cât și pentru mesajul său. Două femei încep o relație virtuală, în care se implică din ce în ce mai mult emoțional. Una dintre ele este o americancă de origine siriană – Amina. La încurajările iubitei sale virtuale, Amina lansează un blog – A Gay Girl in Damascus, devenită o platformă de militantism atât politică, cât și pentru respectarea drepturilor omului. În timp, acest blog devine din ce în ce mai popular și capătă relevanță internațională. Deși vorbim despre un documentar, și povestea o puteți găsi destul de ușor online, cred că nu merită să vă stric plăcerea de a descoperi evoluția acesteia. Concluzia este însă că era digitală a născut cu siguranță noi nevoii și noi pericole de care trebuie să învățăm să ne ferim. Lipsa de atenție poate avea consecințe grave atât la nivel individual, cât și la nivel de colectivități.

Ne vedem la anul.

 

 

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!